România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește problema supraaglomerării locuințelor în rândul tinerilor. Conform datelor publicate marți de Eurostat, aproximativ 60,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani din România locuiesc în spații supraaglomerate. Această cifră este semnificativ mai mare decât media înregistrată la nivelul întregii Uniuni Europene, care a fost de 26,9% pentru această categorie de vârstă.
În clasamentul european, România este urmată de Letonia, unde rata supraaglomerării pentru tineri este de 54,9%, și de Bulgaria, care înregistrează un procent de 52,8%. La polul opus al acestui indicator se află state precum Cipru, cu o rată de doar 3,5%, urmat de Irlanda, cu 7,4%, și Malta, care are o pondere de 7,7%. Diferența dintre România și liderii de la polul opus evidențiază o problemă majoră de locuire în țara noastră.
Analizând discrepanța dintre tineri și restul populației, România prezintă o diferență de aproape 20 de puncte procentuale. În timp ce pentru tinerii de 15-29 de ani rata este de 60,4%, pentru întreaga populație aceasta scade la 40,4%. România, alături de Bulgaria și Grecia, face parte din grupul exclusiv de state membre unde această prăpastie între tineri și populația generală depășește pragul de 20 de puncte procentuale.
Datele Eurostat indică faptul că riscul de supraaglomerare scade pe măsură ce persoanele în vârstă cresc. În anul 2025, rata a fost de 30,1% pentru cei cu vârste între 15 și 19 ani, scăzând la 28,7% pentru intervalul 20-24 de ani și la 21,8% pentru categoria de vârstă 25-29 de ani. Această tendință arată că presiunea asupra spațiilor de locuit este cea mai mare în rândul celor mai tineri membri ai societății.
Metodologia Eurostat pentru definirea unei locuințe supraaglomerate este complexă și nu se limitează doar la numărul de persoane. Un spațiu este considerat supraaglomerat dacă nu oferă cel puțin o cameră pentru întreaga gospodărie, câte o cameră pentru fiecare cuplu și câte o cameră pentru fiecare persoană singură de peste 18 ani. Regula include și criterii specifice pentru adolescenți și copii, vizând asigurarea unui număr adecvat de camere pentru diversele structuri de vârstă din cadrul aceleiași gospodării.
Problematica locuințelor și a condițiilor de trai reprezintă un subiect constant în cadrul politicii sociale europene. Deși Uniunea Europeană alocă sume importante pentru diverse direcții, precum cele de 500 de milioane de euro destinate cercetării și inovării, accesul la locuințe adecvate rămâne o provocare structurală în multe state membre, afectând în mod disproporționat generațiile tinere care se confruntă cu limitări ale spațiilor de locuit.