Sistemul de învățământ din România se confruntă cu provocări majore legate de nivelul investițiilor publice și de integrarea femeilor în forța de muncă. Datele recente arată că țara se află într-o poziție defavorabilă față de media țărilor OCDE, atât prin prisma bugetelor alocate sectorului educațional, cât și prin indicatorii sociali care vizează populația feminină fără studii superioare.
O problemă critică este reprezentată de rata de inactivitate în rândul femeilor cu vârste între 25 și 34 de ani care nu au finalizat învățământul secundar superior. Aproximativ 70% dintre aceste femei nu fac parte din populația activă, o cifră care este una dintre cele mai ridicate înregistrate în cadrul țărilor OCDE și în țările partenere. În contrast, pentru femeile din aceeași categorie de vârstă care au absolvit învățământul terțiar, rata de inactivitate este mult mai mică, situându-se la aproximativ 10%.
În ceea ce privește specializarea absolvenților, România prezintă un punct forte prin ponderea ridicată a celor care aleg domeniile STEM. Aproximativ 30% dintre absolvenții de studii superioare din țară sunt specializați în știință, tehnologie, inginerie și matematică. Această valoare depășește media OCDE, care se poziționează la un nivel de 23% pentru aceleași domenii de studiu, indicând o orientare tehnologică mai pronunțată a absolvenților români.
Totuși, performanța în domenii specifice este îngropată de nivelul scăzut al investițiilor în educație. Cheltuielile publice pentru acest sector sunt reduse, un indicator care reflectă prioritatea acordată educației în raport cu alte servicii publice de stat. În anul 2023, cheltuielile publice pentru educație au reprezentat doar aproximativ 6,4% din totalul cheltuielilor publice ale țării, o pondere mult sub media de 9,8% înregistrată la nivelul OCDE.
Această discrepanță între bugetul alocat și nevoile sistemului de învățământ pune sub semnul întrebării capacitatea de dezvoltare pe termen lung. Deși există un număr semnificativ de absolvenți în tehnologie, lipsa resurselor financiare publice poate limita calitatea procesului educațional și oportunitățile de creștere economică. Situația evidențiază o prăpastie între standardele de finanțare ale țărilor dezvoltate și realitatea bugetară din România.
Analiza acestor indicatori de cheltuieli publice și a ratei de ocupare a femeilor este esențială pentru înțelegerea dinamicii economice a țării. În cadrul organizației OCDE, monitorizarea acestor date permite compararea performanței economice și sociale a statelor membre, oferind un cadru pentru evaluarea modului în care investițiile în capitalul uman influențează dezvoltarea pe termen lung a societăților moderne.