România se confruntă cu un număr alarmant de decese prin sinucidere, înregistrând în medie patru decese în fiecare zi. Datele Eurostat pentru anul 2023 indică o rată de 8,3 decese la 100.000 de locuitori, ceea ce înseamnă un total de 1611 de cazuri certificate medical în România. Această situație pune sub semnul întrebării eficiența măsurilor de prevenire la nivel național.
Persoanele care au depășit vârsta de 60 de ani, inclusiv pensionarii, sunt identificate ca fiind cele mai vulnerabile în societatea actuală. Rata de mortalitate prin sinucidere crește semnificativ odată cu vârsta, ajungând la 17,3 la 100.000 de persoane în rândul celor de peste 65 de ani. Această tendință evidențiază o lipsă de protecție pentru grupurile de vârstnici care se confruntă cu dificultăți majore.
Psihologul clinician Mihai Copăceanu subliniază lipsa unor acțiuni concrete și a unei strategii naționale de prevenire a suicidului în România. Specialistul menționează că nu există o Strategie Națională Antisuicid și nici proceduri de screening esențiale în mediul medical sau educațional. Lipsa intervențiilor specifice pentru copiii și adolescenții care manifestă idei suicidare reprezintă o problemă critică de sănătate publică.
Pe lângă absența structurilor de sprijin în comunități, discuția despre suicid rămâne un subiect tabu în societatea românească. Mihai Copăceanu explică faptul că lipsa de suport pentru familiile persoanelor care au avut tentative de autovătămare este evidentă. De asemenea, el menționează că abordarea Bisericii Ortodoxe, prin condamnarea celor care se sinucidează, contribuie la o tăcere care împiedică persoanele să solicite ajutor.
În contextul european, România se situează într-un raport de comparație cu alte țări, unde rata de mortalitate prin sinucidere variază semnificativ. În Uniunea Europeană, numărul total de decese prin autovătămare intenționată a fost de 48.370 în 2023. În timp ce țări precum Lituania sau Slovenia au rate mai mari, România rămâne într-un interval care necesită o atenție sporită asupra factorilor de risc social și medical.
Problema sinuciderii este marcată de o diferență de gen majoră, bărbații fiind mult mai afectați de acest fenomen. În Uniunea Europeană, rata brută de mortalitate este de 16,9 la 100.000 de bărbați, comparativ cu 5,0 la femei. Această disparitate este vizibilă în întreaga regiune, unde bărbații reprezintă 76,4% din totalul deceselor prin autovătămare intenționată în cadrul Uniunii Europene.