România a ocupat primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata supraaglomerării locuințelor în rândul tinerilor, conform datelor furnizate de Eurostat pentru anul 2025. Statisticile arată că 60,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani din România locuiesc în gospodării care sunt considerate supraaglomerate. Această cifră depășește semnificativ media europeană pentru aceeași categorie de vârstă, care s-a situat la nivelul de 26,9%.
Situația locativă din România prezintă o discrepanță majoră între tineri și restul populației țării. În timp ce rata supraaglomerării pentru întreaga populație românească a fost de 40,4%, cea pentru tinerii de 15-29 de ani este cu 20 de puncte procentuale mai mare. Această tendință, prin care tinerii sunt afectați disproporționat de lipsa spațiului, este observată în toate statele membre ale Uniunii Europene, însă în România este extrem de accentuată.
Analizând clasamentul european, România se află la extremitatea superioară, fiind urmată de Letonia, cu o rată de 54,9%, și de Bulgaria, care înregistrează 52,8%. La polul opus se regăsesc state precum Cipru, unde rata este de doar 3,5%, Irlanda cu 7,4% și Malta cu 7,7%. Diferențele dintre aceste țări reflectă modele de locuire și structuri ale gospodăriilor foarte diverse în cadrul spațiului european, influențând accesul la spațiu.
Evoluția datelor indică o agravare a situației pentru tinerii din România față de perioada precedentă. În anul 2024, rata de supraaglomerare în rândul acestui segment de populație era de 58,3%, ceea ce înseamnă o creștere de 2,1 puncte procentuale în doar un an. La nivelul întregii Uniuni Europene, evoluția a fost mult mai modestă, media europeană crescând de la 26,5% în 2024 la 26,9% în anul 2025.
Metodologia Eurostat pentru calculul acestui indicator nu se bazează pe numărul total de persoane, ci pe raportul dintre numărul de camere disponibile și componența gospodăriei. Pentru a nu fi clasificată drept supraaglomerată, o gospodărie trebuie să respecte criterii stricte: cel puțin o cameră pentru fiecare cuplu și câte o cameră pentru fiecare persoană singură de peste 18 ani. Această abordare măsoară spațiul efectiv disponibil, nu indică direct nivelul de sărăcie al unei familii.
Problema supraaglomerării este distinctă de presiunea financiară cauzată de costurile locuirii, pe care Eurostat le măsoară separat. În 2025, în UE, 9,1% dintre tineri au raportat costuri ale locuinței de cel puțin 40% din venitul disponibil. Deși datele Eurostat evidențiază vulnerabilitatea locativă a tinerilor din România, raportul nu oferă explicații despre cauzele specifice, precum prețurile pieței sau oferta de locuințe disponibile.