România se confruntă cu o vulnerabilitate majoră pe piața muncii, deoarece aproape unul din patru tineri cu vârste între 18 și 24 de ani se află în categoria NEET. Conform raportului „Education at a Glance 2026”, rata acestor persoane, care nu muncesc și nu urmează nicio formă de educație sau pregătire profesională, a ajuns la 23% în anul 2025. Această valoare este cu 9 puncte procentuale mai mare decât media de 14% înregistrată la nivelul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).
Termenul NEET reprezintă acronimul pentru „Not in Employment, Education or Training” și descrie o situație mai largă decât cea a șomerilor clasici. Un tânăr poate face parte din această categorie dacă nu are un loc de muncă și nu studiază, dar acest lucru nu implică neapărat că persoana respectivă caută activ un post. Există tineri care sunt NEET și sunt șomeri, dar există și situații în care aceștia nu lucrează și nici nu manifestă interes pentru angajare sau formare.
Profilul educațional al populației din România evidențiază o diferență semnificativă față de standardele OCDE, în special în ceea ce privește studiile superioare. În timp ce la nivelul organizației 43% dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani dețin o calificare universitară, în România această proporție este de doar 19%. În schimb, românii cu studii liceale sau postliceale reprezintă 56% din această grupă de vârstă, un nivel care depășește media OCDE de 39%.
Nivelul de educație influențează direct veniturile și modul de organizare a muncii în țară. Persoanele cu studii liceale teoretice câștigă cu 11% mai puțin decât media națională, iar pentru cei cu studii inferioare liceului decalajul este de 18%. De asemenea, diploma universitară facilitează munca de acasă, o activitate practicată de 10% dintre lucrătorii cu studii superioare din România, comparativ cu doar 2% dintre cei cu studii liceale sau postliceale.
Raportul subliniază că educația superioară reduce considerabil riscul de șomaj, rata acestuia scăzând de la 6% în 2015 la 3% în 2025 pentru tinerii cu studii universitare. Problema principală vizează tranziția de la școală la viața profesională, deoarece în 2024, 17% dintre tinerii de 18-24 de ani părăsiseră școala înainte de finalizarea învățământului secundar superior. Această inactivitate prelungită poate afecta permanent parcursul socio-economic al tinerilor.
Situația demografică a României este marcată de o populație activă afectată de procese de îmbătrânire și de emigrație. Într-un context în care forța de muncă disponibilă este deja sub presiune, numărul ridicat de tineri care rămân în afara circuitului economic reprezintă o provocare pentru viitorul economiei. Fiecare generație care nu intră în sistemul de contribuție afectează capacitatea de finanțare a sistemelor publice din țară.