Sociologul Vladimir Ionaș susține că România are nevoie de o reorganizare administrativ-teritorială profundă înainte de a aborda alte reforme structurale. În cadrul unei discuții realizate în podcastul „Contrapunct”, difuzat pe canalul de YouTube „Hai România”, acesta a argumentat că orice schimbare legată de sistemul de salarizare sau de măsurile fiscale nu va putea rezolva problemele statului dacă actuala organizare administrativă rămâne neschimbată. Reorganizarea ar trebui să vizeze comasarea unor localități și chiar a unor județe pentru o gestionare mai eficientă.
Unul dintre principalele argumente invocate de Vladimir Ionaș este dificultatea de a implementa proiecte de infrastructură care depășesc limitele unei singure localități. El a explicat faptul că, în sistemul actual, investițiile pot fi limitate de lipsa de coordonare între administrațiile locale. De exemplu, un proiect de canalizare finanțat prin fonduri europene se poate bloca imediat ce ajunge la marginea comunei, fără a putea continua spre localitățile vecine, ceea ce duce la o fragmentare a investițiilor.
Pentru a evita aceste blocaje, sociologul propune ca procesul de reformă să fie gestionat exclusiv de specialiști, nu de către politicieni. Vladimir Ionaș subliniază că proiectul trebuie fundamentat pe studii riguroase și pe o analiză atentă a nevoilor comunităților, adaptându-se la particularitățile demografice, economice și culturale ale fiecărei regiuni. El a avertizat că procesul nu trebuie să fie o simplă redesenare a hărții în funcție de interesele politice, ci unul bazat pe expertiză în demografie și economie.
În același timp, Vladimir Ionaș a menționat că reforma nu poate aplica aceeași soluție universală în toată țara. El a luat ca exemplu satele izolate din zonele montane, precum cele din Munții Apuseni, unde distanțele și condițiile geografice impun menținerea unei administrații proprii pentru a asigura accesul cetățenilor la serviciile oferite de stat. De asemenea, a subliniat importanța luării în calcul a structurii etnice și a particularităților culturale ale comunităților vizate de reorganizare.
O altă zonă care necesită o schimbare majoră este regiunea metropolitană formată din București și Ilfov. Sociologul consideră că relația administrativă dintre cele două trebuie regândită, deoarece extinderea urbană a făcut ca aceste zone să funcționeze deja ca un singur spațiu. El a propus o discuție serioasă despre posibilitatea ca Bucureștiul și Ilfovul să treacă sub o singură cupolă administrativă, pentru a permite o dezvoltare unitară a infrastructurii și o utilizare mai bună a banilor publici.
În România, sistemul de administrare locală este structurat pe unități care variază de la orașe mari la comune mici și sate izolate. Această structură influențează direct modul în care sunt gestionate resursele publice și modul în care comunitățile pot accesa fondurile de dezvoltare. Eficiența administrativă rămâne un subiect central în dezbaterea despre modernizarea statului și capacitatea acestuia de a implementa proiecte de anvergă la nivel regional.