Reglementările privind pensia de întreținere, cunoscută popular sub numele de pensie alimentară, impun ambilor părinți obligația de a asigura traiul, educația și pregătirea profesională a copiilor. Conform Codului civil, această responsabilitate există indiferent dacă părinții sunt căsătoriți, divorțați sau dacă au locuit împreună în trecut. În situațiile în care aceștia nu pot ajunge la un acord privind cheltuielile, instanța de judecată intervine pentru a stabili contribuția fiecăruia și modalitatea de executare a plății.
Calculul sumei nu se face prin aplicarea automată a unui procent de 25% din salariu, ci prin raportare la nevoile copilului și mijloacele părinteului. Legea stabilește însă niște plafoane maxime pentru veniturile lunare nete: pentru un singur copil, limita este de până la o pătrime din venit; pentru doi copii, până la o treime; iar pentru trei sau mai mulți copii, plafonul este de până la jumătate din venitul net. Aceste procente reprezintă limite superioare, nu sume obligatorii în orice caz.
Situația financiară a părintelui este analizată în detaliu, luându-se în calcul veniturile, bunurile și posibilitatea de a dobândi noi resurse. Chiar și în cazul în care un părinte nu are un loc de muncă declarat, obligația de întreținere nu dispare automat. Codul civil prevede că persoana poate fi obligată la plată dacă are mijloace sau posibilitatea de a dobândi mijloace pentru a asigura nevoile copilului, folosind uneori venitul minim pe economie ca reper.
Pensia de întreținere poate fi stabilită fie ca o sumă fixă, fie ca un procent din venitul lunar net. În cazul în care se optează pentru suma fixă, aceasta trebuie indexată trimestrial, în funcție de rata inflației, conform art. 531 din Codul civil. De asemenea, instanța are puterea de a modifica suma stabilită, fie prin majorare sau reducere, în funcție de schimbările survenite în situația financiară a părintelui sau în nevoile reale ale copilului.
Obligația de întreținere nu se încheie obligatoriu la vârsta de 18 ani, dacă tânărul continuă studiile. Conform art. 499 din Codul civil, părinții rămân responsabili pentru întreținerea copilului devenit major până la terminarea studiilor, însă această obligație este limitată de vârsta de 26 de ani. Dacă sumele nu sunt plătite, acestea pot fi recuperate prin executare silită, iar neplata cu rea-credință timp de trei luni poate atrage răspundere penală pentru abandon de familie.
În cadrul sistemului juridic românesc, Codul civil și Codul de procedură civilă oferă cadrul necesar pentru protejarea intereselor minorilor. Aceste norme reglementează nu doar modul de calcul, ci și mecanismele de recuperare a banilor sau sancțiunile pentru părinții care evită plata. În procesele de majorare a pensiei, deciziile recente ale Înalta Curți de Casație și Justiție au clarificat procedurile de audiere a copiilor și necesitatea anchetelor psihosociale.