Tinerii medici ar trebui să aleagă să profeseze în România după finalizarea studiilor, conform unei recomandări făcute de Prof. Univ. Dr. Cătălin Cîrstoiu. Decanul Facultății de Medicină din cadrul UMF Carol Davila București subliniază faptul că statul a investit sume considerabile în formarea profesională a acestora. Deși nu impune o obligativitate, specialistul consideră că este o chestiune de fair play față de resursele utilizate pentru educația lor.
Cătălin Cîrstoiu explică faptul că mulți tineri pleacă imediat după studii, deși titlul de medic specialist obținut prin examen este recunoscut în întreaga Uniune Europeană. Această migrație este considerată nedreaptă, deoarece medicii beneficiază de învățătura asigurată de statul român, pentru apoi a se întoarce în comunitatea europeană. Profesorul menționează că, pe lângă responsabilitatea tinerilor, și instituțiile trebuie să ofere condiții de muncă adecvate.
Pentru a menține specialiștii în țară, Cătălin Cîrstoiu propune implementarea formelor de Rezidențiat cu post în spitale, care să ofere infrastructură modernă și echipe complete. El notează că metodele anterioare de a „lega” medicii de anumite unități au eșuat, deoarece aceștia au reușit să dea în judecată statul și să câștige procesele. Succesul depinde, în opinia sa, de transformarea spitalelor în unități care să funcționeze eficient.
O altă soluție vizează schimbarea modului de contractare, propunând contracte pe perioadă determinată, similare cu modelul din Austria. În acest sistem, salarizarea ar fi legată de volumul și complexitatea muncii, permițând medicilor să negocieze clauze contractuale cu managementul spitalului. Cătălin Cîrstoiu subliniază dificultatea stabilirii unui criteriu unitar, deoarece timpii de intervenție variază enorm între specialități, cum ar fi oftalmologia și chirurgia cardiovasculară.
Sistemul actual este marcat de inechități, deoarece nu există diferențe de venit între medicii care au o activitate intensă și cei care nu au pacienți. Profesorul propune un management performant care să permită creșterea veniturilor prin numărul de consultații, spitalizări sau operații efectuate. Astfel, medicii ar putea fi motivați să lucreze în zonele care au nevoie de personal, evitând contractele de muncă „bătute în cuie” pe termen lung.
În prezent, sistemul sanitar român se confruntă cu o lipsă de predictibilitate din cauza mediului nesigur și a dificultăților de finanțare. Lipsa unui Guvern cu puteri depline a împiedicat rectificările bugetare necesare pentru programe esențiale, obligând transferul de fonduri de la alte programe către unitățile de primiri urgențe sau pentru programe de traumatologie. Această instabilitate afectează capacitatea medicilor de a desfășura un act medical complet și sigur.