Un raport recent publicat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) evidențiază o situație îngrijorătoare pentru tinerii din România. Aproape un sfert din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani nu sunt angajate și nici nu urmează nicio formă de educație sau de formare profesională. Această statistică indică o problemă structurală majoră în ceea ce privește integrarea demografiei tinere în societatea românească.
Conform documentului „Education at a Glance 2026 - EaG 2026”, categoria de tineri NEET reprezintă 23% din totalul segmentului de vârstă menționat în România pentru anul 2025. Această cifră este considerabil mai mare decât media înregistrată la nivelul întregii organizații OCDE, unde ponderea acestor tineri este de doar 14%. Raportul subliniază că perioadele prelungite de inactivitate la o vârstă fragedă pot avea efecte negative de durată asupra parcursului socio-economic al indivizilor.
Analiza nivelului de educație arată că, în timp ce în România doar 19% dintre adulții cu vârstă activă dețin o calificare universitară, media OCDE este de 43%. În schimb, ponderea românilor cu studii liceale sau post-liceale este de 56%, depășind media organizației. De asemenea, se observă o scădere a numărului de persoane cu calificare de nivel liceal cu orientare profesională, o tendință observată în aproape toate țările membre.
Situația ocupării forței de muncă arată că rata șomajului în rândul tinerilor absolvenți de studii superioare din România a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025. Totuși, nivelul de educație influențează direct veniturile. În România, cei cu studii liceale teoretice câștigă cu 11% mai puțin decât media națională, iar cei cu studii inferioare liceului au un decalaj salarial de 18% față de media generală.
În ceea ce privește modul de lucru, educația înaltă facilitează accesul la activitatea de acasă. În România, 10% dintre lucrătorii cu studii superioare lucrează de acasă, fie ocazional, fie în mod obișnuit, în comparație cu doar 2% dintre cei cu studii liceale sau post-liceale. Această diferență este mult mai pronunțată la nivelul OCDE, unde 42% dintre absolvenții universitari beneficiază de acest tip de organizare a muncii.
Indicatorii de ocupare și nivelul de studii reprezintă elemente fundamentale pentru stabilitatea economică a unui stat. În cadrul economiilor moderne, integrarea tinerilor în sistemul de învățământ și în piața muncii este monitorizată constant prin raportări internaționale. Datele furnizate de organizații precum OCDE permit compararea performanțelor educaționale și a gradului de incluziune socială între diversele țări membre și economii emergente.