Sociologul Bogdan Bucur propune o transformare radicală a sistemului de învățământ prin implementarea unor modele de after-school eficiente. Această viziune presupune dublarea bugetului alocat educației, astfel încât acesta să atingă pragul de 6% din PIB. Obiectivul principal este crearea unui sistem integrat care să răspundă nevoilor copiilor pe parcursul întregii zile, oferind suport atât educațional, cât și social, direct în cadrul instituțiilor de învățământ.
Conform expertului, școala nu trebuie să se limiteze doar la orele de curs desfășurate în clasă, ci să devină un centru educațional complet. Acest model ar include facilități precum cantine pentru mesele zilnice, piscine și terenuri de sport pentru activități fizice. De asemenea, Bogdan Bucur subliniază importanța sprijinului pentru efectuarea temelor, astfel încât elevii să își poată finaliza obligațiile școlare sub îndrumarea unor profesori dedicați, chiar și după amiaza.
Infrastructura școlară trebuie extinsă dincolo de bănci și table inteligente, incluzând și resurse culturale pentru elevi. Sociologul sugerează organizarea de deplasări la cinematografe sau la teatru, profitând de intervalele orare în care copiii sunt liberi. Un exemplu concret ar fi vizitarea cinematografelor, precum AFI Palace Cotroceni în Sectorul 6, pentru filme cu caracter educațional. Astfel, copiii ar putea fi integrați în activități culturale care să le îmbunătățească standardele de viață.
Pentru ca acest sistem să funcționeze, este necesară o investiție masivă în resursele umane, nu doar în clădiri. Bogdan Bucur menționează că este imperativ să existe cadre didactice și auxiliare bine plătite, care să susțină activitățile paraeducaționale. În prezent, lipsa acestor resurse și a personalului didactic sau auxiliar suficient îi obligă pe părinți să caute singuri alternative pentru supravegherea și educația copiilor lor după terminarea programului școlar.
Eficiența acestui model depinde de capacitatea statului de a uniformiza mediile sociale și de a asigura un sistem egal de performanță în toate școlile. Bogdan Bucur compară viziunea sa cu modelul din Japonia, unde copiii rămân în universul școlar pentru activități diverse. Fără o alocare financiară extraordinară, România riscă să continue să ignore dezvoltarea sistemului after-school, lăsând în urmă dezvoltarea integrală a generațiilor viitoare.
În România, bugetul pentru educație este un subiect de dezbatere constantă în cadrul politic și social, fiind considerat adesea insuficient pentru a acoperi nevoile infrastructurii și ale personalului. Deși școlile pot prezenta o stare fizică acceptabilă, lipsa investițiilor în programele de după orele de curs limitează accesul egal la oportunități culturale și sportive pentru toți elevii, indiferent de mediul de proveniență.