Primul lift exterior din România va fi instalat la un bloc de locuințe situat pe strada Maior Coravu nr. 33. Imobilul, identificat sub denumirea P3a–P3b, este o clădire formată din parter și patru etaje care a fost construită inițial fără un ascensor funcțional. Această măsură marchează începutul implementării unor soluții tehnice pentru îmbunătățirea accesibilității în locuințele vechi din țară.
Administrația Sectorului 2 a anunțat că acest proiect face parte dintr-un program local de dezvoltare, intitulat „Lift pentru viață”. Autoritățile locale intenționează să creeze un mecanism de finanțare pentru astfel de lucrări, adaptând soluțiile tehnice pentru fiecare clădire în parte. Pe lângă lifturile exterioare, planurile includ și instalarea de platforme elevatoare, rampe sau alte sisteme menite să faciliteze accesul persoanelor cu mobilitate redusă.
Obiectivul principal al acestui demers este identificarea unor soluții financiare și tehnice pentru un număr cât mai mare de blocuri care nu dispun de lifturi. Reprezentanții administrației locale au subliniat că acest lucru este esențial pentru seniori, părinții care au copii mici și persoanele cu dizabilități. În curând, autoritățile vor prezenta direct, în teren, modul concret în care va fi realizat acest prim proiect de acest tip.
La nivel național, legea care permite montarea de lifturi exterioare la blocurile de patru etaje construite înainte de Revoluție a fost votată de Parlament pe 30 iunie 2026. Programul va începe printr-o etapă-pilot ce vizează 100 de lifturi, având un cost estimat de aproximativ 50.000 de euro pentru fiecare scară de bloc. Finanțarea va proveni din bugetul de stat și din fonduri europene.
Se estimează că aproximativ 3,8 milioane de români ar putea beneficia de acest program, care vizează aproape 90.000 de blocuri din țară. Totuși, există criterii stricte de eligibilitate: clădirile trebuie să fie stabile structural și să permită instalarea acestor dispozitive. Vor fi însă excluse monumentele istorice și blocurile din clasele de risc seismic I și II, cu excepția celor care fac parte din programe de consolidare.
Această inițiativă vine într-un context în care infrastructura locuințelor construite în perioada comunistă prezintă deficiențe de accesibilitate pentru populația îmbătrânită. Implementarea unor astfel de sisteme de ridicare este o soluție pentru a reduce izolarea socială a persoanelor cu mobilitate limitată, oferindu-le independență în deplasarea zilnică între etaje și spațiul public.