Statistica oficială indică o discrepanță uriașă între veniturile declarate de profesori și realitatea de pe teren în ceea ce privește activitățile de meditații. În anul 2025, doar 5% dintre profesorii din învățământul preuniversitar au declarat la ANAF venituri provenite din aceste activități, încadrate la două coduri CAEN. Numărul celor care declară venituri a scăzut de la 12.772 la 12.503 față de anul precedent, ceea ce evidențiază o tendință inversă față de așteptări, în contextul unei evaziuni fiscale extinse.
Analistul economic Adrian Negrescu explică faptul că lipsa de acțiune a autorităților de control și salariile mici ale cadrelor didactice alimentează acest fenomen. Conform acestuia, există o înțelegere tacită între autorități și cei verificați, de tipul „lasă-mă să te las”. Profesorii sunt nevoiți să caute venituri suplimentare pentru a compensa micile salarii, situație care funcționează ca o supapă financiară, dar nu rezolvă problemele de fond ale educației românești.
Cătălin Viorel Nan, președintele Federației Naționale a Părinților – Edupart, estimează că valoarea reală a acestei piețe ar putea atinge 1 miliard de euro pe an. El menționează că un studiu IRES arată că 78% dintre părinții copiilor care urmează meditații nu au primit bon fiscal. Dacă numărul real de profesori care oferă astfel de servicii este de aproximativ 60.000, piața ar putea fi de 5,3 miliarde de lei, adică peste 1 miliard de euro.
Calculul se bazează pe date despre elevii de gimnaziu și liceu, care însumează aproximativ 1,308 milioane de elevi. Un studiu Salvați Copiii indică un cost mediu anual de 6.234 de lei pentru meditații, o cheltuială care apare deja pentru 64% dintre familiile cu copii la gimnaziu și 66% pentru cele cu copii la liceu. Cătălin Viorel Nan subliniază că meditația a devenit aproape o condiție pentru a ține pasul cu școala.
Problema centrală ridicată de părinți este inegalitatea de șanse, deoarece succesul la examene poate depinde de capacitatea familiei de a investi în pregătire privată. Cătălin Viorel Nan precizează că meditația nu trebuie să fie o taxă informală pentru a primi educația pe care sistemul public ar trebui să o ofere gratuit. El consideră că responsabilitatea fiscalizării revine celui care obține venitul, nu părinților.
În contextul actual, sistemul de educație este sub presiune, evidențiată și de rezultatele PISA, care arată dificultăți majore în competențele de bază. De exemplu, aproape jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la matematică sau la lectura. Această situație pune în evidență necesitatea unei reforme care să asigure competențele de bază în cadrul programului obișuit, fără a depinde de suportul financiar suplimentar al familiilor.