Spitalele din București se confruntă cu o problemă gravă de gestionare a pacienților vulnerabili, care rămân internați luni de zile sau chiar un an de zile. Acești oameni, care nu au familie, locuință sau posibilitatea de a plăti un centru privat, ocupă paturi medicale deși tratamentul lor s-a încheiat deja. Situația creează blocaje în fluxul de pacienți, transformând unitățile de primar îngrijire în locuri de cazare temporară pentru persoane fără adăpost.
La Spitalul Universitar de Urgență, Olga Cursaru, asistent medico-social, explică faptul că durata medie de rezolvare a unui caz social este de 2-3 luni, însă procesul poate întârzia mult mai mult. Mulți dintre acești pacienți sunt vârstnici care și-au pierdut locuințele prin înșelăciune sau persoane cu suferințe neurologice și amputații. În lipsa unor locuri în centrele de asistență socială, soluția propusă de Direcția de Asistență Socială este adesea trimiterea lor la adăposturile de noapte, o opțiune imposibilă pentru cei cu probleme grave de sănătate.
Problema este accentuată și de lipsa resurselor financiare pentru îngrijirea la domiciliu sau în cămine private. Un pacient cu amputație bilaterală de coapsă, internat din martie, trebuie să aștepte până în noiembrie pentru a putea beneficia de indemnizația de handicap, singura lui posibilitate de a plăti un centru privat. În același timp, la Spitalul Universitar, s-au înregistrat cazuri în care familiile au amânat externarea pentru a beneficia de pensia de handicap a pacientului, transformând spitalizarea într-un profit financiar pentru rude.
Institutul „Matei Balș” raportează situații similare, cu pacienți care rămân internați luni de zile, inclusiv copii abandonați de părinți după infectarea cu HIV. Adrian Marinescu, managerul institutului, subliniază că 95% dintre familii nu își permit costurile unui cămin privat, iar centrele de stat sunt insuficiente. De asemenea, centrele de asistență socială nu sunt pregătite să primească pacienți care necesită o recuperare medicală constantă sau îngrijire de specialitate de la medic sau asistent pe parcursul întregii zile.
La Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, situația este complexă din cauza procedurilor juridice necesare desemnării unui tutore legal. Eduard Moțoescu, directorul medical, menționează că pacienții fără familie sau acte de identitate pot rămâne blocați în spital până când instanțele rezolvă statutul lor juridic. Există și o problemă de stigmatizare, deoarece alte secții medicale refuză adesea transferul pacienților psihiatrici, invocând lipsa de locuri, chiar și atunci când aceștia sunt stabili.
În România, sistemul de asistență socială și cel de sănătate nu funcționează într-o sincronizare eficientă pentru a prelua pacienții ieșiți din spital. Deși există legi privind dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități, numărul locurilor disponibile din sistemul public este în scădere, ceea ce pune presiune pe unitățile medicale. Lipsa unor centre medico-sociale care să ofere atât suport social, cât și asistență medicală de specialitate rămâne un obstacol major în rezolvarea acestor cazuri.