Organizația Salvați Copiii a anunțat oficial că este solidară cu Consiliul Național al Elevilor și cu elevii din întreaga țară care se opun măsurii de introducere a uniformei școlare. Într-o postare publicată pe rețelele de socializare, entitatea a subliniat că această discuție riscă să ignore problemele reale ale societății românești. Organizația consideră că accentul pus pe vestimentație deplasează atenția de la deficiențele majore ale sistemului de învățământ din România.
Conform mesajului transmis de Salvați Copiii, introducerea uniformei nu poate reprezenta o soluție pentru problemele critice precum analfabetismul funcțional sau fenomenul de bullying. Organizația a menționat că această măsură nu va oferi niciun sprijin real profesorilor și nu va putea compensa lipsa de resurse din școli. Pentru Salvați Copiii, uniforma riscă să devină doar o soluție de suprafață care nu atinge nucleul dificultăților întâmpinate de elevi.
Dezbaterea despre uniformă ar trebui, în opinia organizației, să fie înlocuită de întrebări despre copiii aflați în situații vulnerabile. Salvați Copiii a evidențiat faptul că există 425.000 de copii care se află astăzi în afara sistemului de educație și a întrebat cum pot fi aduși înapoi la școală. De asemenea, s-a pus accent pe necesitatea de a ajuta cei 1,2 milioane de copii care se află în risc de sărăcie și de excluziune socială.
Un alt punct critic ridicat de Salvați Copiii vizează decalajul educațional dintre mediul urban și cel rural. Organizația a declarat că purtarea unei uniforme nu va reduce diferențele uriașe dintre o școală de centru și una dintr-un sat uitat de autorități. Mesajul lor subliniază că sistemul de educație din România are alte priorități reale, care ar trebui să fie abordate înainte de orice schimbări de natură estetică.
Organizația a concluzionat că, până când aceste probleme structurale nu vor fi rezolvate, uniforma va rămâne un element superficial. Salvați Copiii a utilizat o metaforă dură pentru a descrie situația actuală, afirmând că uniforma este ca un sticker aplicat peste un sistem care își abandonează, încet, copiii. Această critică vizează modul în care este gestionată dezbaterea publică privind schimbările în mediul școlar.
Discuțiile privind reforma sistemului de învățământ și protecția minorilor apar frecvent în agenda publică, în contextul unor provocări sociale complexe. În România, gestionarea riscurilor de excluziune și integrarea copiilor din mediul rural rămân teme esențiale pentru stabilitatea socială. Aceste aspecte sunt adesea corelate cu evoluția indicatorilor de sărăcie și cu capacitatea instituțiilor de a oferi sprijin direct în unitățile de învățământ.