Etichetele produselor de panificație de pe piața din România prezintă tot mai des afirmații care pot induce în eroare cumpărătorii, precum expresia „maia cât cuprinde”. Această formulare este considerată un nonsens tehnic, deoarece utilizarea excesivă a acestui ingredient poate compromite procesul de coacere. În prezent, absența unei legislații specifice care să protejeze consumatorul de publicitatea mincinoasă în acest sector permite companiilor să folosească termeni care sună premium pentru a justifica prețuri mai mari.
Problema provine din utilizarea diversă a termenului maia, care acoperă în industrie o gamă largă de substanțe. Există maiaua sălbatică, utilizată în brutăriile artizanale, dar și maiaua industrială, care este o cultură de drojdii stabilizate pentru a asigura un gust constant. Totodată, multe produse folosesc doar făină fermentată sau chiar o aromă de maia inactivată, care nu are capacitatea de a dospi aluatul, dar este prezentă pe ambalaje pentru a crea o percepție de calitate superioară.
Lara Schütz, maestră în arta brutăriei și somelier de pâine, explică faptul că majoritatea consumatorilor nu au abilitățile senzoriale necesare pentru a detecta diferențele dintre aceste variante. Ea subliniază că producătorii trebuie să fie transparenți, deoarece maiaua este doar un ingredient, nu o garanție a calității. Calitatea reală a pâinii depinde de procesul de fermentație lungă, nu de cantitatea de ferment adăugată, conceptul de „mai multă maia înseamnă mai bine” fiind total fals.
În alte țări europene, precum Austria sau Franța, legislația este mult mai strictă în ceea ce privește etichetarea. În Austria, distincția între maiaua sălbatică și cea industrială este obligatorie pe etichete, prevenind astfel confuzia. Franța utilizează un decret din 1993 pentru a defini clar ce poate fi numit „pain au levain”, limitând utilizarea drojdiei comerciale. Aceste reglementări ajută la protejarea identității produselor tradiționale și la informarea corectă a populației despre conținutul real al alimentelor.
În România, propuneri legislative recente au încercat să reglementeze denumirea de „pâine”, dar acestea au fost criticate pentru lipsa de nuanță. Propunerea care vizează limitarea ingredientelor permisă pentru a putea folosi acest nume ar putea exclude produse tradiționale care conțin semințe sau tărâțe. În prezent, piața rămâne fragmentată, iar consumatorii sunt nevoiți să fie atenți la detaliile de pe ambalaje pentru a evita produsele care folosesc termeni de marketing fără fundament tehnic.
Contextul economic actual evidențiază dificultățile de acces la alimente de calitate, în condiții de presiune asupra bugetelor familiare. Conform datelor Eurostat, aproximativ 18,1% dintre români nu își permit o masă consistentă o dată la două zile. Această realitate face ca informarea corectă despre prețurile și calitatea produselor de bază, precum pâinea, să fie un aspect crucial pentru protecția consumatorilor cu venituri limitate.