În diverse orașe din România, locurile de parcare de reședință au devenit un obiect de lux extrem de scump din cauza licitațiilor publice fără un plafon maxim. În municipii precum Brașov, București sau Iași, bătăliile dintre vecini pentru spațiul de asfalt au dus la sume anuale care depășesc pragul de 30.000 de lei. Această situație transformă un serviciu de utilitate publică într-un produs de licitație rezervat celor cu venituri mari.
Brașov deține recordul național absolut, unde un loc de parcare a fost adjudecat la peste 30.000 de lei pe an, echivalentul a aproximativ 6.000 de euro. Această sumă a fost obținută în urma unei licitații între doi locatari ai aceluiași bloc, prețul final fiind de peste 50 de ori mai mare decât tariful de pornire. În Capitală, în Sectorul 3 și Sectorul 4, sumele au depășit 30.700 de lei pe an, în timp ce în alte zone aglomerate din București, prețurile oscilează frecvent între 10.000 și 15.000 de lei.
În Iași, procesul de atribuire funcționează prin licitarea unei sume lunare, iar cazurile record au depășit 700-800 de lei pe lună, ceea ce înseamnă peste 9.600 de lei pe an pentru un spațiu între blocuri. La Galați, pragul de 10.000 de lei pe an a fost depășit pentru un singur loc, iar la Oradea, noile aplicații ale Primăriei au dus sumele licitate la valori de 3.000 – 5.000 de lei pe an. Aceste cifre reflectă o schimbare radicală față de taxele obișnuite, care sunt de obicei între 100 și 800 de lei.
Mecanismul de licitare electronică a generat un război al orgoliilor, unde participanții licitează sume uriașe din dorința de a nu ceda în fața unui vecin. Pentru a preveni licitațiile neseriose, primăriile impun ca câștigătorul să plătească suma în 48-72 de ore, altfel pierde dreptul de a participa la licitații timp de 1-2 ani. Această presiune financiară și lipsa unui plafon de preț elimină practic șansele pensionarilor sau ale familiilor cu venituri medii de a mai obține un loc de parcare lângă locuință.
Administrațiile locale încasează aceste sume uriașe, însă ritmul construcției de parcări noi rămâne mult în urma numărului de mașini înmatriculate anual. Teoretic, aceste fonduri ar trebui reinvestite în parcări supraetajate sau subterane, dar în realitate, criza locurilor de parcare se agravează. Această evoluție împinge tot mai mulți șoferi către parcarea ilegală pe trotuare sau pe banda de circulație, deoarece spațiul public devine un privilegiu financiar, nu un drept de reședință.
În mod tradițional, locurile de parcare de reședință sunt reglementate prin taxe anuale fixe, stabilite de primării pentru a asigura accesul cetățenilor la spații de parcare în zonele aglomerate. Totuși, trecerea la modele de licitație liberă, unde cererea depășește oferta, a schimbat complet dinamica pieței locale. Această tranziție de la un sistem de taxare administrativă la unul de licitație de piață a dus la disparitatea actuală dintre prețurile de pornire și sumele finale de adjudecare.