O fabrică din localitatea Dej se pregătește de închidere, fapt ce va lăsa aproximativ 300 de persoane fără loc de muncă. Dragoș Damian a semnalat acest eveniment, menționând că, deși Clujul oferă oportunități pentru cei care doresc să muncească, situația este îngrijorătoare. Această pierdere de posturi vine într-un moment în care industria de producție din țară pare să fie într-un declin constant, afectând stabilitatea economică a angajaților.
Analizând cauza acestui fenomen, Dragoș Damian atribuie problemele unei guvernări defectuoase la nivelul Uniunii Europene, în special în sectorul auto. Acesta susține că industria de automobil a fost afectată de politicile Green Deal, fiind acum inundată de mașini ieftine fabricate în China. În acest context, lipsa unei strategii clare de reindustrializare în programele de guvernare din România accentuează vulnerabilitatea sectorului industrial local.
Problema nu se limitează doar la sectorul auto, ci afectează întregul climat de afaceri prin lipsa unor investiții strategice. Dragoș Damian critică modul în care sunt gestionate resursele financiare, menționând că banii sunt aruncați în direcții neclare în loc să sprijine sectoarele industriale prioritare. De asemenea, a subliniat că România suferă din cauza lipsei unui plan strategic de competitivitate industrială capabil să atragă investiții masive.
În comparație cu România, alte țări europene reușesc să atragă capital semnificativ în industrii critice. Dragoș Damian a citat exemple din industria farmaceutică, precum investiția Fresenius de peste 50 milioane Euro în Polonia și Italia, sau proiectul Novo Nordisk de 360 milioane Euro în Cehia. De asemenea, Sandoz investește 300 milioane Euro în Slovenia, iar Xellia Pharmaceuticals construiește în Ungaria un sit de peste 70 milioane Euro.
Situația celor 300 de persoane din Dej ridică întrebări despre eficiența măsurilor de ajutorare. Deși există discuții despre fonduri pentru recalificare, reconversie sau reorientare profesională, Dragoș Damian susține că soluția reală nu constă în traininguri, ci în existența propriu-zisă a fabricilor. România are nevoie de unități de producție în sectoarele de chimie, energie, apărare și alimente pentru a opri procesul de dezindustrializare.
Procesul de dezindustrializare din România este o problemă structurală care afectează atât unitățile construite după 1990, cât și pe cele mult mai vechi. Guvernele succesive au promis trecerea către o economie de producție, însă lipsa unor lideri politici care să înțeleagă importanța bazelor industriale împiedică atragerea investițiilor. Fără o infrastructură de producție solidă, țara rămâne în urmă față de economiile care au construit industrii puternice.