În România, datele statistice din anul 2024 indică o scădere a numărului de divorțuri, cu un total de 20.692 de cazuri pronunțate. Deși această cifră este cu peste două mii mai mică față de anul precedent, reprezentând un raport de sub un divorț la o mie de locuitori, analiza detaliată a datelor de la Institutul Național de Statistică relevă un trend îngrijorător. Cele mai multe despărțiri nu apar în rândul cuplurilor tinere, ci la persoanele care au trăit împreună perioade lungi de timp.
Analiza cifrelor arată că 5.779 de căsnicii s-au desfăcut anul trecut după ce au avut o relație de douăzeci de ani sau chiar mai mult. Vârsta medie la momentul divorțului a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând la 44,9 ani pentru bărbați și 41,4 ani pentru femei. Un aspect marcat în statisticile recente este faptul că, odată cu atingerea vârstei de 50 de ani, numărul bărbaților care aleg să divorțeze depășește clar numărul femeilor din aceeași categorie de vârstă.
Din perspectivă psihologică, acest fenomen este explicat prin nevoia de confirmare a identității și a atractivității pe măsură ce corpul începe să se schimbe. La vârsta de 50 de ani, semnele îmbătrânirii pot declanșa o căutare de reasigurare externă, deoarece imaginea de sine nu mai este susținută de senzațiile interne. Bărbații tind să caute această validare prin performanță sau posesiuni, în timp ce femeile pot căuta confirmarea prin interacțiuni sociale, totul pentru a combate sentimentul de invizibilitate.
Un alt factor crucial este schimbarea arhitecturii relației, descrisă prin conceptul de „ferestre” și „ziduri”. Într-un cuplu sănătos, există ferestre prin care partenerii comunică și ziduri care îi protejează de exterior. Infidelitatea începe adesea prin inversarea acestui model: se ridică un zid între parteneri și se deschide o fereastră către o persoană din exterior. Studiile arată că 82% dintre persoanele care au avut o aventură au început relația cu cineva care era considerat inițial doar un prieten.
Comunicarea deficitară și rutina sunt elemente care contribuie la acest proces de alunecare spre despărțire. După douăzeci de ani de conviețuire, mulți parteneri nu mai actualizează imaginea pe care o au despre celălalt, ignorând schimbările individuale. Din punct de vedere psihologic, dinamica dintre cerere și retragere, unde unul caută apropierea iar celălalt se izolează, este un factor de nesatisfacție. Statistic, bărbații sunt cei care tind să se retragă mai des din acest tipar de comunicare.
În România, monitorizarea evoluțiilor demografice și sociale este esențială pentru înțelegerea structurii familiei. Datele furnizate de Institutul Național de Statistică oferă o imagine clară asupra modului în care stabilitatea căsniciilor se schimbă în funcție de vârstă și de contextul social. Această evoluție reflectă nu doar schimbări în relațiile de cuplu, ci și o transformare a modului în care persoanele mature gestionează nevoile emoționale și identitatea personală în cadrul societății contemporane.