Elevii din România petrec, în medie, 834 de ore de școală obligatorii pe an în cadrul învățământului gimnazial. Această cifră este semnificativ mai mică decât media Uniunii Europene, care se situează la 870 de ore, și sub media OECD, care este de 922 de ore. Diferențele de timp petrecut în clasă sunt vizibile și față de alte state europene, precum Spania, unde elevii studiază 1.053 de ore pe an sau Italia, unde numărul de ore ajunge la 990.
Problema principală nu constă în cantitatea de timp dedicată învățării, ci în modul în care este structurat programul școlar. Cătălin Viorel Nan, președintele Federației Naționale a Părinților, susține că sistemul educațional român este extrem de fragmentat. În loc de abordări integrate, elevii sunt expuși unei succesiuni de materii, profesori și evaluări diferite, ceea ce împiedică aprofundarea conceptelor și generează o presiune psihică și emoțională constantă asupra tinerilor.
Fragmentarea programului are un impact direct asupra performanței și asupra capacității de a aplica cunoștințele în viața reală. Robert Florea, director adjunct al Centrului Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), afirmă că mulți elevi nu stăpânesc domeniile parcurse în timpul școlarității obligatorii. Această lipsă de transfer de competențe este consecința unui sistem în care disciplina și logica de învățare sunt mereu diferite de la o materie la alta.
O critică adusă sistemului este tendința de a introduce noi discipline pentru a răspunde unor probleme sociale imediate. Cătălin Viorel Nan explică faptul că, atunci când apar necesități în domenii precum educația financiară, juridică sau de sănătate, prima reacție este crearea unei materii noi. Această metodă de a construi curriculumul prin adăugarea de discipline suplimentare este considerată o strategie nefolositoare care doar încarcă programa școlară.
Spre deosebire de România, țări precum Spania și Italia utilizează proiecte interdisciplinare pentru a îmbunătăți procesul de învățare. În Italia, de exemplu, discipline precum limba italiană, istoria și geografia pot fi studiate în cadrul aceleiași ore de curs. Spania oferă un model în care competențele pot fi integrate în proiecte, evitând astfel fragmentarea excesivă și permițând elevilor să înțeleagă fenomenele prin combinarea metodelor din mai multe discipline.
Sistemul de învățământ din România este guvernat de reglementări care stabilesc numărul de ore obligatorii și materiile de bază pentru fiecare nivel. În ciclul primar, elevii au un program de peste 20 de ore pe săptămână, în timp ce în gimnaziu numărul de ore crește treptat. Structura cursurilor este influențată de deciziile ministeriale, însă există și o componentă de curriculum la decizia școlii, care permite introducerea unor materii opționale.