În România, situația drepturilor persoanelor LGBT este marcată de obstacole juridice și sancțiuni administrative, în special în ceea ce privește organizarea manifestațiilor. În Oradea, participarea la ediția de Pride din 2026 a dus la aplicarea unor amenzi pentru 55 de persoane, cu sume cuprinse între 1.000 și 5.000 de lei. Această situație a generat investigații din partea Avocatului Poporului și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instituții care analizează modul în care autoritățile locale au gestionat evenimentul.
Conflictul din Oradea a început prin respingerea repetată a propunerilor de trasee de către primărie, chiar și după ce organizatorii au depus 115 variante diferite. În 2026, motivarea refuzului a inclus termeni precum „morala publică” și „bunele moravuri”, conform declarațiilor lui Victor Ciobotaru, director executiv Accept. Deși organizatorii au încercat să notifice marșul, autoritățile locale au refuzat avizarea, ceea ce a dus la intervenția jandarmeriei și la sancționarea participanților pentru participarea la un eveniment neautorizat.
Procesul de identificare și sancționare a participanților a ridicat semne de întrebare privind posibila profilare a unor grupuri specifice. Victor Ciobotaru a observat că jandarmii au țintit în principal persoane foarte tinere sau persoane trans, în timp ce reprezentanții corpului diplomatic nu au fost abordați. Avocatul Poporului, Renate Weber, a criticat momentul în care autoritățile locale au luat decizia de a respinge cererea, considerând că acest lucru a fost făcut cu intenție pentru a limita posibilitatea de atac în instanță.
Pe plan legislativ, cuplurile de același sex nu beneficiază de nicio formă de recunoaștere juridică în România, ceea ce creează probleme practice grave. Lipsa parteneriatului civil afectează accesul la informații medicale în spital sau siguranța juridică în cazul decesului unui partener. Deși există proiecte în Parlament de la anul 2008, acestea nu au fost adoptate. Unele persoane încearcă să obțină drepturi prin instanță, de exemplu prin modificarea actelor de stare civilă pentru căsătorii încheiate în străinătate, dar procesul este dificil.
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a intervenit oficial, cerând României măsuri legislative pentru recunoașterea cuplurilor de același sex. Statul român trebuie să prezinte un calendar pentru adoptarea acestor măsuri și să demonstreze pașii făcuți pentru aplicarea hotărârii Buhuceanu până în iunie 2027. Această hotărâre a CEDO a fost pornită de 21 de familii și obligă România să ofere o formă de protecție juridică, însă, conform organizației Accept, procesul de implementare este tergiversat de autoritățile centrale.
Problematica drepturilor civile și a manifestațiilor de protest rămâne un subiect de dezbatere intensă la nivel național și internațional. În contextul în care organizațiile internaționale monitorizează implementarea deciziilor CEDO, presiunea asupra legislativului român crește. Situația evidențiază discrepanța dintre deciziile instanțelor europene și lipsa de voință politică din România pentru a reglementa statutul juridic al familiilor formate de persoane LGBT.