Documente ale fostei Securități, publicate de CNSAS, dezvăluie o situație de dezorganizare profundă la Șantierul Naval Tulcea la sfârșitul anilor '70. Proiectul, conceput pentru a susține dezvoltarea flotei românești de pescuit oceanic, se confrunta cu lipsuri elementare care puneau în pericol atât personalul, cât și utilajele utilizate. Investiția a fost aprobată în septembrie 1974, având ca obiectiv finalizarea unității până în anul 1980, prin utilizarea forței de muncă specializate provenite parțial din Galați și Brăila.
În martie 1978, la șantierul unde trebuiau construite nave maritime, muncitorii nu dispuneau de un inventar de bază, lipsind ciocanele, rașchetele, rolele de vopsit sau vopselele necesare. Instalația electrică era insuficientă pentru echipamentele puternice, generând un risc constant de incendiu, în timp ce vestiarele și grupurile sanitare erau insuficiente pentru numărul de angajați. CNSAS descrie această realitate a șantierului ca fiind una marcată de o lipsă gravă de resurse de lucru.
Problemele de disciplină au fost semnalate într-o notă informativă din octombrie 1978, care evidențiaa consumul de alcool și organizarea jocurilor de noroc în timpul programului de lucru. Maiștrii nu interveneau pentru a corecta aceste comportamente, iar unele situații erau și mai grave, deoarece unii angajați erau utilizați de șefi pentru rezolvarea unor probleme de natură personală. Această lipsă de control a afectat direct ordinea și eficiența activității industriale.
Siguranța elevilor a fost, de asemenea, pusă în pericol în timpul practicelor de învățare. Într-o notă din februarie 1979, un informator a descris cum, începând cu ora 9:00, au fost arse țevi lângă atelier, generând un fum care a redus vizibilitatea la lucrările de așchiere. În acest context, elevii au fost expuși inhalării gazelor și fumului toxic degajat, într-un mediu de lucru care nu respecta normele de protecție necesare pentru tinerii în formare.
La sfârșitul anului 1979, Inspectoratul Județean de Securitate Tulcea a raportat către conducerea politică a județului nereguli legate de depozitarea defectuoasă a materialelor și lipsa pazei la fabrica de oxigen. Existau temeri reale privind accidentele și blocarea liniei ferate folosite pentru aprovizionare. Chiar și lansarea navei „Putna” în martie 1980 a fost amenințată de o posibilă avarie a navei sau a instalațiilor portuare, din cauza lipsei de implicare a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic.
Aceste note informative, care provin din dosarul 9963 al fondului arhivistic al CNSAS, oferă o perspectivă asupra disfuncționalităților din cadrul unei investiții de anvergă. Deși proiectul era prezentat oficial ca o parte esențială a dezvoltării industriale a României socialiste, documentele arată că realitatea de la fața locului era una de criză operațională și de management.