Există diferențe regionale marcante în ceea ce privește speranța de viață la naștere în România, conform celor mai recente date estimate publicate de Eurostat. Indicatorul variază între un minim de 75,5 ani și un maxim de 77,8 ani în interiorul țării. Această variație reflectă disparități profunde în nivelul de trai, condițiile socio-economice și accesul la serviciile medicale pe teritoriul României.
Regiunea București-Ilfov ocupă primul loc în clasamentul național, înregistrând cea mai ridicată speranță de viață, de 77,8 ani. Pe următoarele poziții se află regiunile Centru, cu 77,0 ani, și Sud-Vest Oltenia, care înregistrează 76,9 ani. La polul opus, cele mai mici valori sunt raportate în estul țării, unde regiunea Sud-Est are 75,7 ani, iar regiunea Nord-Est scade la un minim de 75,5 ani.
În ceea ce privește bărbații, România se află într-o situație critică, toate regiunile sale având o speranță de viață la naștere sub pragul de 76 de ani. Mai grav, două regiuni românești, Nord-Est și Sud-Est, au coborât sub pragul de 72 de ani. Această tendință este observată și în Europa de Est, unde se concentrează numeroase regiuni cu valori scăzute pentru populația masculină.
Mortalitatea prematură reprezintă un alt aspect îngrijorător, în special în regiunea Nord-Est, unde s-au înregistrat 9.255 de ani potențiali de viață pierduți la 100.000 de locuitori. Aceasta este a treia cea mai mare valoare din întreaga Uniune Europeană. În total, patru regiuni din România se încadrează în categoria celor 22 de regiuni europene unde acest indicator depășește pragul de 7.500 de ani pierduți.
Bolile sistemului circulator sunt o cauză majoră a deceselor, afectând sever regiunile din România. Macroregiunea Patru, Macroregiunea Trei și Macroregiunea Doi au raportat ponderi ale deceselor cauzate de aceste afecțiuni cu valori cuprinse între 75% și 85% peste media Uniunii Europene. În toate cele opt regiuni ale României, aceste boli sunt responsabile pentru cel puțin jumătate din totalul deceselor înregistrate.
Evoluția speranței de viață în Uniunea Europeană a urmat o tendință de creștere generală începând cu anul 2002, momentul în care au devenit disponibile date comparabile. Această progresie pozitivă a fost întreruptă în perioada 2020-2021 din cauza impactului pandemiei de COVID-19. Ulterior, indicatorul a revenit pe o traiectorie ascendentă în 2022, ajungând în 2024 la o medie europeană de 81,5 ani.