Modelul de educație din Finlanda nu poate fi implementat direct în România din cauza unor condiții sociale și economice diferite, explică prof. univ. dr. Radu Gologan. Expertul subliniază că sistemul românesc tinde să caute modele externe, ignorând adesea valorile acumulate în peste 150 de ani de învățământ național. Această tendință de a considera tot ce este occidental superior este văzută ca o problemă structurală în procesul de reformă.
Conform lui Radu Gologan, Finlanda dispune de resurse financiare mult mai mari dedicate educației și de profesori care beneficiază de salarii semnificativ mai mari. Un profesor de liceu cu o vechime de aproximativ 15 ani din această țară poate câștiga în jur de 6.500 de euro. Această realitate economică oferă o motivație și o implicare diferită față de contextul din România, unde resursele sunt limitate.
O altă diferență majoră constă în structura demografică și ordinea socială care facilitează controlul educațional în Finlanda. Populația școlară este repartizată într-un mod specific, iar comunitățile sunt mai mici, ceea ce permite o gestionare mai eficientă și un ajutor mai direct. În plus, sistemul finlandez se sprijină pe o tradiție solidă a ordinii și a disciplinei, elemente care nu pot fi transferate pur și simplu într-un alt context cultural.
Profesorul a menționat și dificultățile întâlnite de alte sisteme, precum cel francez, care prezintă probleme serioase în afara școlilor de elită. În ceea ce privește nivelul de dificultate al materiilor, Radu Gologan susține că nu este necesară o aliniere în jos pentru a respecta standardele europene. El consideră că matematica ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea gândirii logice și pe modelarea realității, nu doar pe memorarea de formule.
În loc de o abordare bazată pe volumul de materie parcursă, expertul propune o schimbare de paradigmă către calitate și substanță. Ideea este ca elevii să învețe mai puține lucruri, dar să le înțeleagă în profunzime, evitând astfel abordarea cantitativă a învățării. Scopul final ar trebui să fie atragerea interesului elevului către anumite discipline, oferindu-i o bază solidă de înțelegere a lumii în care trăiește.
Sistemul de învățământ din România funcționează într-un cadru legislativ și administrativ care este constant subiectul unor reforme, însă acestea suferă adesea de lipsa de continuitate. Deși există încercări de modernizare, experții subliniază importanța păstrării elementelor de tradiție educațională, precum cele dezvoltate de Spiru Haret, pentru a construi un model sustenabil și adaptat realităților locale.