Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fost ministru al Educației și Cercetării, a punctat principalele deficiențe ale sistemului de învățământ românesc. Acesta consideră că educația nu se mai poate dezvolta în cadrul vechilor paradigme și necesită o tranziție către un model care să răspundă cerințelor unei societăți moderne. Pe lângă necesitatea schimbării modului de predare, fostul ministru subliniază că școala românească are nevoie de o creștere a resurselor financiare.
Unul dintre punctele esențiale menționate de Daniel David este adoptarea paradigmei PISA, care implică regândirea procesului de predare, a modului de învățare și a gestionării temelor pentru acasă. El explică faptul că sistemul actual a ajuns la limită, fiind prea legat de structuri învechite care nu mai funcționează eficient. Această schimbare de abordare ar trebui să apropie școala de așteptările unei societăți contemporane, transformând modul în care elevii interacționează cu materia de studiu.
În ceea ce privește finanțarea, Daniel David precizează că, deși în 2025 educația a beneficiat de cel mai mare buget raportat la PIB din ultimii 20 de ani, resursele rămân insuficiente. El menționează că există încă o diferență semnificativă față de pragul minim de 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli. Fostul ministru susține că este necesară o infuzie de resurse care să permită sistemului să funcționeze optim și să asimileze fonduri cu un impact real asupra performanței.
Daniel David a criticat modul în care au fost gestionate resursele în trecut, argumentând că finanțarea ar trebui să se concentreze pe salarii bazate pe fonduri sustenabile. El a declarat că practici precum plata cu ora sau acordarea sporurilor ar trebui să rămână măsuri excepționale, nu standard în domeniul educațional. Reformele QX, pe care le-a implementat, au urmărit însănătoarea paradigmelor, însă vizibilitatea acestora a fost redusă de măsurile fiscal-bugetare care au dominat spațiul public.
Problema finanțării educației rămâne un subiect sensibil în dezbaterea publică, fiind strâns legată de indicatorii macroeconomici ai țării. Deși bugetele alocate pot crește în termeni nominali sau raportat la PIB, stabilitatea sistemului depinde de capacitatea statului de a asigura fonduri previzibile. Trecerea de la plăți fragmentate la salarii stabile este văzută ca un pas necesar pentru a atrage și menține personal calificat în cadrul instituțiilor de învățământ.
Discuțiile privind reformele educației se încadrează într-un context de audieri pentru cabinetul propus de Siegfried Mureșan, desfășurate la sfârșitul lunii septembrie 2026. Aceste procese politice și administrative sunt esențiale pentru stabilirea direcțiilor de guvernare și pentru implementarea măsurilor de buget care afectează direct sectorul educației și alte domenii cheie ale statului.