Motivația este considerată un factor critic în procesul educațional, reprezentând aproximativ 90% din succesul învățării. Într-un chestionar realizat în august, peste 560 de părinți și-au exprimat preocuparea majoră cu privire la pregătirea copiilor lor pentru procesul de studiu. Această temă reflectă dificultatea de a transforma învățarea dintr-o obligație impusă într-o dorință autentică, evitând abordările bazate strict pe termeni precum „trebuie”, care pot inhiba curiozitatea naturală a elevilor.
Pentru a cultiva această dorință, specialiștii recomandă părinților să nu mai folosească fraza „E treaba ta să înveți”, deoarece acest lucru transmite mesajul că învățarea nu are valoare pentru adulți. Este esențial ca părinții să răspundă la întrebările de tipul „De ce să învăț asta?”, oferind conexiuni reale între cunoștințe și impactul pe termen lung. În plus, implicarea activă prin întrebări precum „Ce vrei să înveți?” ajută la transformarea procesului într-unul centrat pe interesul copilului.
Un alt aspect fundamental este modelarea comportamentului prin exemplu. Părinții trebuie să se asigure că sunt văzuți în procese de învățare zilnică, transformând lectura sau studiul într-un ritual obișnuit, similar cu igiena personală. Totodată, este recomandat ca copiii să aibă un spațiu dedicat în casă și un calendar organizat pentru studiu. Această structură, combinată cu vizibilitatea efortului părinților, creează un mediu în care învățarea devine o activitate naturală și integrată în viața de familie.
Autonomia copilului joacă un rol crucial în menținerea interesului pe termen lung. Părinții pot lăsa copiii să își stabilească singuri obiectivele, țintele și consecințele sau răsplățile aferente învățării, în loc să impună note sau sancțiuni. De asemenea, este important să se normalizeze emoțiile precum frica sau frustrarea, care apar atunci când elevul iese din zona de confort. În schimb, trebuie evitate rușinea și vina, deoarece aceste sentimente pot bloca complet capacitatea de a procesa informații noi.
În cele din urmă, succesul este strâns legat de mediul cultural în care este scufundat copilul. Înconjurarea acestuia de oameni care valorizează cunoștințele și demonstrarea rezultatelor practice ale învățării — cum ar fi îmbunătățirea unei meserii sau obținerea unor rezultate financiare — oferă un motiv concret pentru studiu. Concluzia este că rezultatele educaționale sunt direct proporționale cu cultura învățării prezente în jurul copilului, într-o ordine clară de priorități: cultură, învățare și, ulterior, rezultate.
Studiul realizat de John Hattie, care a inclus peste 400 de milioane de elevi, susține această abordare, subliniind importanța unei culturi a învățării partajate. Această perspectivă sugerează că atât profesorii, cât și părinții sau decidenții din sistemul de educație trebuie să promoveze un limbaj și ritualuri comune care să valorizeze cunoștințele. Atunci când învățarea este integrată prin obiective asumate și modele de succes, procesul educațional devine mult mai eficient pentru elevi.