Sistemul de învățământ actual pune un accent excesiv pe rezultate numerice, ceea ce poate duce la pierderea curiozității naturale a copiilor. În loc să descopere lucruri noi, mulți elevi învață doar pentru a evita notele mici sau pentru a nu-și dezamăgi părinții. Această presiune constantă transformă procesul de învățare într-o experiență bazată pe evitarea greșelilor, nu pe dorința de a înțelege lumea din jur.
Rareș Manolescu, consultant de strategie cu o experiență de 19 ani în lucrul cu lideri și echipe, subliniază că motivația poate fi una externă, bazată pe presiune, sau una internă, bazată pe plăcere. El explică faptul că, deși presiunea părinților și a profesorilor poate produce rezultate pe termen scurt, aceasta erodează motivația sănătoasă. În acest context, nota devine un instrument care ierarhizează elevii și îi frustrează, în loc să servească drept punct de referință pentru progresul lor real.
Pentru a schimba această situație, consultantul propune o abordare bazată pe dialog și internalizarea procesului de evaluare. În loc de întrebări despre nota obținută, Rareș Manolescu recomandă explorarea sentimentelor elevului în raport cu rezultatul său. Profesorii ar putea adopta o atitudine facilitativă, oferind libertate în limite clare și tratând elevii de la egal la egal ca atitudine. Această metodă îi ajută pe copii să devină participanți activi la propria educație, înțelegând consecințele deciziilor lor.
Mediul din școală joacă, de asemenea, un rol crucial în formarea motivației elevilor. Rareș Manolescu avertizează că un profesor frustrat sau un director care conduce prin teamă nu pot transmite entuziasm în sala de clasă. Copiii observă modul în care adulții comunică și reacționează la greșeli, ceea ce poate crea o atmosferă de stres. Dacă învățarea este asociată cu sancțiuni sau comparații constante, aceasta poate deveni o traumă psihologică pentru elevi.
O soluție pe termen lung ar putea veni din implementarea unor metode de predare care încurajează autonomia, similar modelului din Coreea de Sud. Rareș Manolescu menționează că acolo a existat o decizie la nivel de sistem pentru a educa profesorii în metode facilitative. Schimbarea necesită o decizie politică și continuitate, nu doar inițiative izolate. De asemenea, directorii de școală trebuie să creeze un plan care să susțină profesorii, oferindu-le spațiu pentru a inova și a colabora.
Părinții pot contribui la îmbunătățirea situației prin schimbarea modului în care discută despre școală în cadrul familiei. În loc să se concentreze exclusiv pe cifrele din carnetul de note, aceștia ar putea pune întrebări despre ce a fost interesant sau ce a fost dificil în timpul zilei. Acest tip de dialog stimulează bucuria de a învăța și reduce teama de a face greșeli, oferind copilului un suport emoțional necesar pentru dezvoltarea intelectuală.
context_missing: true