Primele zile petrecute la grădiniță sau creșă reprezintă un moment de tranziție dificil pentru copiii mici, fiind prima separare majoră de părinți. Această experiență într-un mediu nou poate genera reacții de teamă, nesiguranță și plâns în fața de la nesemănarea cu persoanele de încredere. Specialistul în educație timpurie, Mira Loghin, subliniază că aceste manifestări emoționale sunt naturale în procesul de adaptare la un context social necunoscut.
Conform explicațiilor oferite de Mira Loghin, plânsul la despărțire nu trebuie interpretat ca o formă de manipulare sau ca un semn de traumă. Copilul resimte o lipsă de predictibilitate și de conexiune, deoarece mediul de învățare este total străin față de cel familiar. În acest context, lipsa unei figuri de autor în care copilul să aibă încredere, precum părintele, accentuează sentimentul de frică și nesiguranță.
Un aspect esențial în gestionarea acestor momente este conceptul de coreglare, pe care Mira Loghin îl definește ca pe capacitatea părintelui de a rămâne alături al copilului. Această metodă presupune validarea emoției de frică, fără a încerca să distragă atenția micuțului prin promisiuni sau jucării. Părintele trebuie să aibă tăria de a sta lângă copil cu lacrimile sale, fără a încerca să îi schimbe starea imediat.
Perioada de acomodare este un proces care poate fi gestionat și în cadrul grădinițelor de stat, oferind o tranziție graduală. În mod normal, o instituție de învățământ poate asigura o perioadă de două săptămâni pentru ca copilul să treacă treptat de la prezența părintelui la mediul social. Acest interval este crucial pentru a evita situația în care copilul este „smuls” brusc din brațele părinților în brațele educatoarei.
Strategia de susținere emoțională nu implică oferirea unor obiecte de divertisment sau a unor descrieri despre cât de frumos este locul. Mira Loghin explică faptul că a încerca să muți atenția copilului către ceva altceva, cum ar fi desenele sau doamna educatoare, nu reprezintă o soluție de coreglare. Esența constă în a recunoaște și a accepta faptul că micuțul simte frica de necunoscut și de mediul nou.
Procesul de integrare în sistemul de educație timpurie este unul complex, implicând atât părinții, cât și instituțiile de învățământ. În cadrul acestor etape de dezvoltare, stabilitatea emoțională este susținută prin rutine bine stabilite și prin comunicarea nonviolentă. Această abordare ajută la construirea unei relații de încredere între copil și noile persoane de contact din mediul educațional.