Consiliul Legislativ a emis un aviz negativ în urma analizării propunerii legislative denumite „Legea Iubirii II”. Proiectul, care urmărea facilitarea accesului persoanelor cu dizabilități la diverse servicii, a fost criticat pentru lipsa unor reguli clare de aplicare. Autoritatea a semnalat probleme semnificative legate de competența legislativă și de modul în care ar trebui instituit programul de pregătire propus prin această inițiativă.
Inițiativa legislativă viza completarea normelor actuale privind protecția persoanelor cu dizabilități prin crearea unui program național de formare. Acest program urma să fie disponibil gratuit pe o platformă online, oferind personalului care lucrează direct cu publicul un curs de bază despre accesibilitate și interacțiune. În plus, proiectul prevedea implementarea unui punct electronic unic, prin intermediul căruia cetățenii ar fi putut semnala problemele de accesibilitate întâlnite.
Consiliul Legislativ a subliniat că aprobarea unui astfel de program de formare ține de competența Guvernului și ar trebui realizată prin hotărâre de Guvern. Autoritatea a precizat că prevederile care necesită reglementare prin lege ar trebui incluse în Legea nr. 448/2006. Din acest motiv, forma juridică aleasă pentru proiectul „Legea Iubirii II” a fost considerată neadecvată, ceea ce a dus la concluzia că propunerea nu poate fi promovată în forma actuală.
Analiza a evidențiat numeroase neclarități privind implementarea practică a măsurilor, inclusiv despre cine trebuie să participe la cursurile de pregătire. Nu au fost definite categoriile de furnizori privați vizate, nici cine va administra platforma online sau cum vor fi evaluate cunoștințele participanților. De asemenea, au fost criticate termenele diferite pentru finalizarea pregătirii: 24 de luni pentru personalul activ și 12 luni pentru noii angajați care vor lucra cu publicul.
Alte observații importante au vizat lipsa responsabilităților privind realizarea materialelor educaționale și plata celor care susțin cursurile. Consiliul a menționat că lipsește avizul Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și a amintit faptul că legislația existentă conține deja obligații privind accesibilitatea. În esență, criticile s-au concentrat pe forma juridică și pe modul de redactare a obligațiilor, fără a se pronunța asupra oportunității propriu-zise a măsurilor.
În cadrul sistemului juridic românesc, modificarea legilor de protecție socială necesită o coordonare strictă între Parlament și Guvern pentru a evita suprapunerile de competență. Legea nr. 448/2006, menționată în acest context, reprezintă cadrul principal care reglementează protecția și integrarea persoanelor cu dizabilități. Orice schimbare adusă acestui act normativ trebuie să respecte procedurile de reglementare pentru a asigura aplicabilitatea reală a drepturilor persoanelor vizate.