Vârsta standard de pensionare pentru femeile din România urmează o creștere graduală, conform prevederilor din Legea nr. 360/2023. Procesul de eșalonare vizează atingerea pragului de 65 de ani până în ianuarie 2035. În prima parte a anului 2026, limita de vârstă pentru cele care dobândesc dreptul la pensie este de 62 de ani și 6 luni, însă din iulie 2026, pragul aplicabil urcă la 62 de ani și 7 luni.
Regulamentul stabilit prin Anexa nr. 5 a legii menționate indică detalii specifice pentru fiecare generație, incluzând luna în care poate fi solicitată pensia și stagiul de cotizare. Pentru femeile născute în ianuarie 1963, vârsta de pensionare este de 62 de ani și 6 luni, cu un stagiu complet de cotizare de 33 de ani și 3 luni. În luna iulie 2026, vârsta standard crește la 62 de ani și 7 luni pentru persoanele născute în decembrie 1963, având un stagiu complet de 33 de ani și 5 luni.
Evoluția vârstei de pensionare continuă în anii următori, cu modificări constante ale pragului de vârstă și al stagiului de cotizare. De exemplu, în ianuarie 2027, femeile născute în mai 1964 vor avea vârsta de 62 de ani și 8 luni, cu un stagiu de 33 de ani și 8 luni. În ianuarie 2030, pragul de vârstă pentru persoanele născute în ianuarie 1967 va fi de 63 de ani, în timp ce în ianuarie 2033, femeile născute în ianuarie 1969 vor atinge vârsta de 64 de ani.
Procesul de creștere a vârstei de pensionare este legat de evoluția speranței de viață în România. Legea nr. 360/2023 prevede că, dacă se constată o evoluție pozitivă a speranței de viață, autoritățile pot majora vârsta standard și stagiile de cotizare cu jumătate din perioada de creștere. În schimb, dacă evoluția speranței de viață este negativă, stagiile de cotizare și vârsta de pensionare nu pot fi majorate prin modificarea cadrului legal.
Eșalonarea este programată să se finalizeze în ianuarie 2035, când femeile născute în ianuarie 1970 vor atinge vârsta standard de 65 de ani. Această limită este egală cu cea stabilită pentru bărbați. La această etapă, stagiul complet de cotizare contributiv este de 35 de ani, iar stagiul minim de cotizare rămâne stabilit la 15 ani, conform reglementărilor actuale care definesc cadrul de pensionare.
Sistemul de pensionare în România este influențat de indicatori demografici precum speranța de viață, un factor care determină și durata stagiilor de cotizare. În contextul actual, modificările legislative pot ajusta pragurile de vârstă și perioadele de contribuție pentru a reflecta realitatea demografică a populației. Această abordare asigură o tranziție planificată a sistemului de pensii pe parcursul următorilor ani.