În România, aproximativ un din cinci cetățeni nu beneficiază de racordarea la rețeaua publică de apă potabilă. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2024, doar 77,6% din populație este conectată la sistemul public de alimentare. Această cifră indică faptul că aproximativ 4 milioane de oameni depind în mod direct de resurse precum fântâni, puțuri sau foraje pentru consumul zilnic.
Deși apa din aceste surse poate părea limpede și fără un gust neplăcut, ea poate ascunde pericole majore pentru sănătate. Apa din pânza freatică preia minerale prin trecerea prin sol și roci, însă poate fi contaminată de infiltrații provenite de la fose septice, grajduri sau terenuri fertilizate. Controalele efectuate de direcțiile de sănătate publică relevă constant fântâni cu apă neconformă, iar în anumite județe, aproape jumătate dintre probele testate au prezentat probleme precum bacterii sau nitriți.
Există cinci probleme principale identificate în astfel de surse de apă. Bacteriile, precum E. coli sau enterococi, semnalează contaminări fecale și nu sunt admise de Legea 458/2002. Nitrații, care provin din îngrășăminte, pot cauza „sindromul copilului albastru” la sugari. Fierul și manganul pot lăsa pete pe suprafețe și pot schimba culoarea apei, în timp ce calcarul, deși nu este periculos direct, afectează durabilitatea electrocasnicelor și crește consumul de energie.
Pentru a asigura siguranța, este necesară o analiză de laborator, care costă între 50 și 150 de lei. Aceasta se poate face la laboratoarele direcțiilor de sănătate publică sau la unități private acreditate. Este recomandat un pachet complet care să includă analiza bacteriologică, nitrații, nitriții, amoniul, fierul, manganul și duritatea. Proba trebuie recoltată într-un recipient steril, iar analiza trebuie repetată anual sau după evenimente precum inundații sau ploi abundente.
Soluțiile de tratare trebuie aplicate într-o ordine strictă, în funcție de rezultatele analizei. Primul pas este instalarea unui filtru de sedimente după hidrofor pentru a reține nisipul. Urmează treapta principală, cum ar fi stațiile automate de dedurizare pentru calcar sau fier. La final, se poate monta un sterilizator cu ultraviolete pentru distrugerea bacteriilor. În cazul în care nitrații sunt peste limită, singura soluție eficientă este instalarea unui sistem de osmoză inversă la chiuvetă.
Situația accesului la apă reflectă o disparitate în infrastructura de utilități din țară. În timp ce zonele urbane sunt în principal acoperite de rețelele de distribuție gestionate de autoritățile locale, o parte vastă a zonei rurale rămâne dependentă de resurse subterane necontrolate. Această dependență crește riscul de expunere la boli transmitere prin apă, în absența unor sistori de monitorizare și tratare adaptate nevoilor specifice ale fiecărui proprietar.