Organizația Națiunilor Unite a stabilit anul 2026 drept Anul Internațional al Femeii Fermier, prin adoptarea Rezoluției A/RES/78/279 de către Adunarea Generală. Această decizie internațională, luată la 2 mai 2024, are scopul de a evidenția rolul femeilor în securitatea alimentară, nutriție și dezvoltarea rurală. Inițiativa pune un accent deosebit pe necesitatea de a reduce inegalitățile privind accesul la pământ, tehnologie, finanțare și serviciile de sprijin necesare în sectorul agroalimentar.
În România, impactul acestei proclamări este semnificativ, având în vedere că agricultura reprezintă un pilon al identității comunităților rurale. Femeile nu sunt doar lucrătoare, ci și gestionare de resurse și păstrătoare ale continuității economice în sate. Datele Recensământului General Agricol din 2020 arată că 2.113.090 de femei făceau parte din forța de muncă a exploatațiilor agricole din țară. Dintre acestea, o majoritate de 2.092.610 erau incluse în forța de muncă familială.
Statistica indică, de asemenea, o prezență importantă a femeilor în poziții de conducere în sectorul agricol românesc. În anul 2020, recensământul a înregistrat 1.075.770 de femei care ocupau funcția de conducătoare de exploatații agricole. Totuși, la nivel european, datele Eurostat arată o evoluție diferită, înregistrând aproximativ 303.500 de exploatații administrate de femei în România în 2023, față de 317.040 înregistrate în anul 2020, utilizând criterii de includere distincte.
Femeile fermier se confruntă cu o dublă povară, deoarece activitatea agricolă se suprapune constant cu responsabilitățile domestice și de îngrijire a familiei. Această muncă este adesea invizibilă, fiind implicată în semănat, recoltare și creșterea animalelor, dar și în gestionarea cheltuielilor și a documentelor. Suprapunerea acestor roluri face ca delimitarea dintre munca profesională și cea de gospodărie să fie extrem de dificilă, afectând adesea independența financiară a femeilor din mediul rural.
Riscurile economice, precum schimbările climatice, seceta sau instabilitatea prețurilor, adaugă o presiune suplimentară asupra acestor femei. Pierderea unei recolte poate compromite nu doar veniturile, ci și economiile întregii familii, făcând accesul la tehnologii moderne și asigurări agricole un pas esențial. Este necesară implementarea unor politici publice care să faciliteze accesul echitabil la credite, terenuri și servicii de consultanță, transformând experiența acumulată în gospodărie într-un avantaj economic real.
Din punct de vedere fiscal, veniturile agricole sunt supuse unor reguli specifice, cum ar fi impozitul de 10% din venitul fiscal stabilit pentru cele impuse la normă de venit. Deși există riscuri agricole majore, obligațiile fiscale rămân active, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. În contextul economic actual, unde alte sectoare se confruntă cu blocaje în rambursările de TVA sau schimbări în fluxurile de investiții, stabilitatea cadrului juridic pentru fermieri rămâne un subiect de interes pentru sustenabilitatea producției.