Academicianul Ionel Haiduc, o figură centrală în mediul științific al țării, a decedat la vârsta de 89 de ani. Vestea decesului a fost comunicată oficial marți, 29 septembrie, de către Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române. Această instituție a transmis un mesaj de condoleanțe, subliniind importanța deosebită pe care a avut-o Ionel Haiduc în dezvoltarea cercetării și a culturii din România, fiind considerat o personalitate de referință în domeniul chimiei.
Ionel Haiduc a ocupat funcții de conducere de o importanță majoră în sistemul academic românesc. El a fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în perioada 1990-1993, după ce a absolvit Facultatea de Chimie a aceleiași universități în anul 1959. Ulterior, a condus Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române între anii 1995 și 2006, înainte de a deveni președintele întregii Academii Române în perioada 2006–2014.
Activitatea sa de cercetător a fost recunoscută la nivel internațional prin abordarea unor direcții științifice complexe. Ionel Haiduc a introdus și a dezvoltat cercetări în domeniul chimiei ciclurilor anorganice, al compușilor organometalici ai metalelor netranziționale și al chimiei supramoleculară. De asemenea, s-a concentrat pe studiul liganzilor organofosforici și pe analiza compușilor organometalici care au acțiune antitumorală, contribuind fundamental la progresul acestor ramuri ale chimiei.
Operația sa științifică este extrem de vastă, incluzând peste 350 de lucrări publicate în reviste de specialitate și nouă cărți. Unul dintre volumele sale importante, intitulat „Supramolecular Organometallic Chemistry”, a fost publicat în 1999 și a beneficiat de prefața scrisă de Jean-Marie Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie. Această realizare subliniază prestigiul internațional pe care l-a menținut pe parcursul întregii sale cariere de profesor și cercetător.
Pe plan internațional, Ionel Haiduc a colaborat cu numeroase instituții academice și a ocupat funcția de profesor invitat în universități din Europa, Asia și din ambele Americi. El a fost membru al Academia Europaea, al Academiei de Științe a Moldovei și al Academiei Maghiare de Științe. De asemenea, a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la mai multe universități din România, fiind recunoscut pentru contribuția sa la formarea generațiilor de cercetători.
Academia Română reprezintă cea mai înaltă instituție de știință din țară, având rolul de a coordona activitatea de cercetare și de a promova dezvoltarea științifică națională. Prin structura sa de filiale, precum cea din Cluj-Napoca, aceasta asigură reprezentarea și dezvoltarea comunităților academice regionale, contribuind la integrarea cercetătorilor români în rețelele de prestigiu internațional și la menținerea standardelor de excelență în domeniile de studiu.