Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) organizează evenimente pentru a marca 60 de ani de la adoptarea Decretului nr. 770/1966. Această măsură legislativă a restricționat sever accesul la întreruperea de sarcini la cerere, transformând practic acest procedeu într-o operațiune aproape imposibilă. Doar în situațiile în care femeile prezentau probleme medicale specifice, procedura era permisă de autorități.
Luciana Jinga, expert la IICCMER, a explicat că evenimentul de două zile analizează impactul politicii demografice asupra corpului femeilor și consecințele economice ale acestei decizii. Un aspect central al discuțiilor vizează generația de decreței, persoanele născute după adoptarea decretului, care vor ieși la pensie și vor pune presiune pe sistemul de asigurări sociale. Agenda intitulată „O politică a fricii. O generație de femei și copii plătită cu sacrificiu” include și un moment dedicat ONG-urilor.
Dragoș-Mihai Hotea, secretar de stat la Cancelaria Prim-ministrului, a subliniat că regimul comunist a intervenit direct asupra corpului femeii, lăsând acestele fără niciun cuvânt de spus. Restricțiile au forțat numeroase femei să apeleze la întreruperi de sarcini clandestine, efectuate în condiții de nesiguranță extremă. Această practică a pus în pericol sănătatea și viața multor femei, ducând la numeroase decese cauzate de procedurile efectuate în afara controlului medical oficial.
Efectele tragice ale politicii au vizat și copiii, mulți dintre ei născuți cu malformații congenitale grave sau afecțiuni fizice și psihice. Dragoș-Mihai Hotea a menționat că acești copii au ajuns adesea orfani sau abandonați în cămine, spitale și secții de neuropsihiatrie infantilă. În aceste instituții, copiii se confruntau cu condiții insalubre și lipsa unei asistențe medicale corespunzătoare, situații care au dus, în cele mai multe cazuri, la sfârșitul lor prematur.
Luminița Popescu, secretar de stat la ANES, a descris regimul ca pe un stat care a lansat un atac grav asupra cetățenilor săi. Ea a declarat că statul comunist a sacrificat sănătatea, libertatea și viața femeilor pentru a atinge obiective demografice specifice. Luminița Popescu a amintit că, în urma acestui eșec al statului de a proteja populația, în anii ’90 existau aproximativ 100.000 de minori care se aflau în căminele de copii.
Decretul nr. 770 din 1966 a reprezentat o schimbare radicală în legislația de sănătate reproductivă din România, impunând controlul statului asupra deciziilor private. Această politică de control demografic forțat a marcat o perioadă de instabilitate socială și medicală, lăsând urme profunde în structura demografică a țării. Impactul acestui decret a fost resimțit pe termen lung, atât prin numărul de victime, cât și prin provocările sistemice create ulterior.