Cercetătorii utilizează drone, scanări laser și modele digitale tridimensionale pentru a identifica timpuriu degradările clădirilor istorice din Veneția. Această abordare tehnologică contribuie direct la conservarea patrimoniului arhitectural al orașului, oferind posibilitatea de a inspecta zone greu accesibile. Tehnologiile permit simularea comportamentului structurilor, astfel încât specialiștii să poată identifica vulnerabilitățile înainte ca acestea să provoace daune majore monumentelor din zona lagunară.
Mediul lagunar din Veneția pune o presiune constantă asupra clădirilor istorice din cauza umidității persistente și a sării care afectează piatra și mortarul. Inundațiile, vechimea construcțiilor și particularitățile fundațiilor sporesc riscurile pentru numeroase monumente, inclusiv Bazilica San Marco, care a fost deja afectată de inundații. Un proiect recent de conservare vizează biserica San Francesco della Vigna, un monument construit în secolul al XVI-lea, pentru care s-a creat o replică digitală detaliată.
Acest model tridimensional, numit „geamăn digital”, ajută specialiștii să identifice fisuri, deformări și zone vulnerabile ale materialelor sau elementelor arhitecturale. Proiectul de monitorizare a început în 2023 la solicitarea ordinului franciscan, cu susținerea organizației Venice in Peril Fund. Echipa a combinat fotografiile realizate cu dronele, scanările laser terestre și documentele de arhivă pentru a planifica intervențiile de restaurare și pentru a monitoriza monumentul în timp.
Procesul de fotogrammetrie a fost completat de scanarea laser terestră, care măsoară distanțele și pozițiile punctelor de pe suprafața clădirii, oferind informații precise despre geometrie, culoare și textură. Ilaria Forti, arhitecta care coordonează proiectul și cadru didactic la Universitatea Iuav din Veneția, explică faptul că aceste instrumente au transformat modul în care inginerii, arhitecții și restauratorii interacționează cu monumentul. Totuși, utilizarea dronelor a fost îngreunată de atacurile pescărușilor, care au perceput aparatele ca pe o amenințare.
Datele obținute au permis identificarea unor degradări ale pietrei și analiza elementelor expuse unor solicitări structurale, precum partea superioară a fațadei care este ușor înclinată. Cercetătorii au folosit și metoda elementelor finite (FEM) pentru a simula numeric modul în care structura reacționează la diferite forțe. Modelul digital include informații despre starea materialelor și vulnerabilitățile structurale, fiind o bază de date esențială pentru viitoarele generații și pentru posibile intervenții de conservare.
Protejarea patrimoniului cultural în zonele expuse riscurilor de mediu necesită monitorizare constantă pentru a evita pierderile iremediabile. Ministerul italian al Culturii testează deja sisteme integrate de monitorizare care reunesc date de la tehnologii diferite pentru a evalua clădirile. Aceste metode permit nu doar documentarea cuprinzătoare a structurilor, ci și evaluarea rapidă a pagubelor după producerea unor situații de urgență, oferind o imagine mult mai amplă decât inspecțiile vizuale clasice.