Oamenii de știință au realizat o analiză detaliată asupra a 131 de cranii de pisici mumificate în urmă cu peste două milenii. Cercetarea, care a fost publicată în Journal of Archaeological Science, arată că numeroase dintre aceste animale au suferit de diverse boli, răni și afecțiuni dentare înainte de deces. Studiul oferă noi perspective asupra modului în care erau crescute pisicile destinate ritualurilor religioase în Egiptul antic.
Materialul analizat face parte dintr-o colecție de peste un secol, aflată în Muzeul de Istorie Naturală din Viena, unde a fost adusă încă din secolul al XIX-lea. Prin consultarea corespondenței vechi a muzeului, cercetătorii au reușit să stabilească faptul că aceste rămășițe provin din Beni Hassan, un centru funerar de o importanță majoră situat în Valea Nilului. Această colecție reprezintă cea mai mare grupă de cranii de acest tip cu o proveniență documentată.
Rezultatele au surprins specialiștii prin faptul că 81 de animale, adică 62% din totalul mostrelor, prezentau modificări cauzate de boli sau traumatisme. Bea De Cupere, cercetătoare la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale, a declarat că proporția mare de semne de boală și răni sugerează că aceste pisici trăiau în condiții precare. Printre problemele identificate se numără dinți lipsă, afecțiuni ale gingiilor, infecții osoase și urme de mușcături de la alte pisici.
Pe lângă afecțiunile medicale, au fost descoperite leziuni cauzate de obiecte contundente sau tăieturi produse de instrumente ascuțite. Wim Van Neer, autor al studiului, a menționat că unele pisici ar fi putut scăpa în timpul proceselor de capturare sau de ucidere pentru mumificare. De asemenea, unele cranii arătau semne de vindecare, ceea ce indică faptul că animalele au supraviețuit unor astfel de evenimente traumatice înainte de a muri.
În cadrul colecției au fost identificate și șapte pisici de junglă, o specie sălbatică mai mare decât pisica domestică, care au fost probabil capturate de mici din natură. Cercetătorii consideră că aglomerația din spațiile de creștere a favorizat stresul, conflictele și răspândirea bolilor. Pisicile aveau o semnificație religioasă puternică, fiind asociate cu zeița Bastet, iar mumiile lor erau oferite divinităților ca parte a practicilor de cult în sanctuare și necropole.
În Egiptul antic, ritualurile de mumificare de animale erau practici larg răspândite, fiind utilizate pentru a onora divinitățile prin ofrande. Această tradiție implica adesea creșterea animalelor în captivitate, proces care putea genera suferință fizică pentru creaturi. Deși mumiile de animale erau considerate sacre, datele actuale arată că viața lor în perioada de pregătire pentru ritualuri putea fi una marcată de dificultăți și lipsă de îngrijire adecvată.