Scriitoarea și sociologul iranian Parinoush Saniee, una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane din țara sa, a vorbit despre lupta sa de lungă durată împotriva cenzurii. În cadrul unui interviu, autoarea a detaliat dificultățile de a fi vocea societății sub regimul de la Teheran. Saniee, care locuiește în prezent în Statele Unite, a subliniat importanța rolului femeilor în procesul de transformare socială și politică al Iranului.
Parinoush Saniee a avut o carieră diversificată, fiind psiholog și funcționar public în cadrul Ministerului Muncii, atât înainte, cât și după Revoluția din Iran. Debutul său literar a avut loc în anul 2003, cu romanul „Cel care mă așteaptă”, o operă care a devenit bestseller și a fost tradusă în 26 de limbi. Deși a primit premii internaționale precum Premiul Boccaccio în Italia, scriitoarea se confruntă cu interdicții severe în țara natală.
Cenzura exercitată de autorități a dus la blocarea volumelor sale de 18 ani de către Ministerul Culturii din Iran. Pentru a putea transmite mesaje în condiții de opresiune, Saniee a recursat la utilizarea ambiguității și a echivocului în scrierile sale. Această strategie literară i-a permis să exprime idei pe care nu le putea susține direct, oferind cititorilor posibilitatea de a înțelege adevărul dincolo de restricțiile impuse de regimul de la Teheran.
Autoarea a declarat că femeile sunt esențiale pentru orice schimbare reală, deoarece acestea modelează viețile tinerilor și ale copiilor din societatea iraniană. Sanie a descris sentimentul de furie și nervozitate care apare atunci când oamenii sunt forțați să tacă. Ea a subliniat că, deși tăcerea poate fi o formă de protest, incapacitatea de a vorbi și de a striga reprezintă o stare mult mai periculoasă pentru populație.
În ceea ce privește imaginea externă a țării, Parinoush Saniee a criticat modul în care istoria Iranului este scrisă de străini. Ea a menționat că regimul actual prioritizează identitatea religioasă musulmană în detrimentul identității naționale iraniene. Scriitoarea a observat că, de-a lungul timpului, bibliotecile au fost distruse prin foc, iar această practică de a șterge cultura locală continuă să afecteze modul în care lumea percepe poporul iranian.
În contextul evenimentelor recente din regiune, tensiunile politice rămân ridicate, reflectându-se și în modul în care autoritățile gestionează disidența. În timp ce unele voci cer unitate pentru redobândirea libertății, contextul politic din Iran rămâne unul de maximă prudență pentru cei care aleg să își facă vocea auzită.