Călugărul Ambrozie, un simbol al ținutului Buzăului, a trăit timp de 55 de ani într-o chilie săpată manual în stâncă pe Culmea Șoimilor. Locuința sa, situată pe Piatra Șoimului, a fost un refugiu izolat și greu accesibil de pe Dealul Istrița, la marginea satului Breaza. Ambrozie a decedat la vârsta de 91 de ani, lăsând în urmă o poveste de o asprime și o devotare remarcabile.
Născut sub numele de Tănase Rizea în anul 1889, în județul Buzău, viitorul pustnic a simțit chemarea religioasă încă de la o vârstă fragedă. La doar 15 ani, el a intrat ca frate la Mănăstirea Ciolanu, iar după șase ani a fost călugărit, primind numele Teodor. Ulterior, a petrecut aproximativ zece ani la Schitul Prodromu de pe Muntele Athos, în Grecia, unde a învățat rânduiala vieții monahale.
După ce s-a întors în țară și a trecut prin Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia, Ambrozie a ales să ducă o viață de pustnic la vârsta de 36 de ani. Această decizie a fost luată după un conflict cu mai-marii bisericii. El s-a retras pe Culmea Șoimilor, într-un loc cunoscut din copilărie, unde a transformat o scobitură în stâncă într-un adăpost real, cioplind singur chilia pentru a avea două încăperi cu spații de locuit și de rugăciune.
Pentru a supraviețui în condiții extrem de dificile, călugărul își câștiga existența prin muncă manuală și activități gospodărești. El împletea coșuri din răchită și cioplea obiecte din lemn pe care le vindea, dar cobora și în satele din apropiere pentru a munci la vie. Localnicii îl descriu ca pe un om blând, cu o voce deosebită, a cărei rugăciune se auzea până în vale, menționând că era foarte apropiat și de animalele sălbatice.
Astăzi, chilia lui Ambrozie este considerată monument istoric și poate fi vizitată de cei care explorează zona Munților Buzăului. Locul a fost restaurat în anii din urmă de către preotul Mihail Milea pentru a îmbunătăți aspectul acestuia. Totuși, drumul către acest punct de interes rămâne neamenajat și include porțiuni abrupte, necesitând atenție sporită din partea vizitatorilor care doresc să descopere acest loc de retragere.
Regiunea Munților Buzăului este renumită pentru prezența bisericilor rupestre străvechi, fapt care a dus la supranumirea unor astfel de zone de către unii localnici drept „Athosul României”. Această tradiție a pustnicilor și a locurilor de rugăciune săpate în piatră oferă un caracter spiritual unic peisajului montan din județul Buzău, atrăgând atât credincioși, cât și turiști interesați de istoria locală.