Furnalul din Govăjdia, un monument industrial situat în apropierea Hunedoarei, este legat de o legendă care susține că picioarele Turnului Eiffel ar fi fost turnate din fonta produsă aici. Deși construcția a funcționat timp de peste un secol, povestea rămâne un reper turistic și un motiv de mândrie pentru localnici. Această legendă a circulat timp de decenii, fiind menționată și în lucrări dedicate istoriei siderurgiei, în ciuda lipsei de dovezi concrete.
Construcția acestui furnal a avut loc între anii 1806 și 1810, pe locul unui vechi atelier de fier, la confluența pâraielor Runc și Nădrab. În perioada sa de glorie, complexul a reprezentat unul dintre cele mai importante centre de producție a fontei din Transilvania, înainte de dezvoltarea Uzinelor de Fier de la Hunedoara. Cuptorul său masiv a fost protejat de o clădire cu o arhitectură neobișnuită, care putea fi confundată de călători cu o biserică părăsită.
Legenda este însă contrazisă de documentele oficiale ale monumentului parizian, care indică o altă origine pentru metalul utilizat. Conform site-ului oficial al Turnului Eiffel, fierul necesar construcției a provenit din regiunea Lorena, din estul Franței. Acesta a fost produs de uzinele Fould-Dupont din localitatea Pompey, în apropiere de orașul Nancy. Gustave Eiffel a menționat că uzina a livrat 6.360 de tone de fier de calitate excelentă pentru structura metalică.
Starea actuală a monumentului din Valea Govâjdiei este una de degradare avansată, fiind considerat un obiect vulnerabil. Acoperișul este degradat, zidurile sunt măcinate de umezeală, iar anexele au ajuns în stare de ruină. În vara anului 2023, inundațiile de pe valea Govâjdiei au agravat situația, aducând mâl în interiorul furnalului. Deși cuptorul principal s-a păstrat relativ bine, lipsa unor lucrări de restaurare complete pune în pericol integritatea acestui reper istoric.
Istoria acestui centru metalurgic este strâns legată de infrastructura minieră a zonei, care includea o cale ferată de 16 kilometri între Hunedoara și Ghelari. Această linie feriară a asigurat timp de peste un secol transportul minereului de fier către uzine. Pe traseu se aflau și alte lucrări de artă spectaculoase, precum un tunel de aproape 800 de metri și diverse poduri, toate fiind abandonate în anii 2000 împreună cu vechea linie ferată.
Furnalul a încetat activitatea în primele decenii ale secolului XX, anul 1924 fiind menționat în unele lucrări ca momentul opririi sale. Înainte de această perioadă, complexul utiliza o turbină hidraulică pentru a pune în mișcare două foiuri care suflau aer în furnal. Deși au existat propuneri de a transforma locația într-un muzeu al siderurgiei, ideea nu a fost pusă în practică, monumentul rămânând în stare de semi-abandon.