Oamenii de știință au identificat o conexiune neașteptată între circumstanțele în care o persoană a decedat și momentul nașterii unui copil care susține că își amintește viața acelei persoane. Cercetarea, realizată de specialiști în psihologie și neuroștiințe cognitive de la Universitatea din Virginia, arată că timpul scurs până la naștere este mai scurt atunci când decesul a fost brusc. Această observație a fost publicată în revista științifică Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice.
Analiza a fost efectuată pe un eșantion de 1.678 de cazuri în care datele biografice ale persoanei decedate corespundeau informațiilor oferite de copii. Din acest număr total, în peste 1.300 de cazuri specialiștii au reușit să calculeze intervalul exact dintre deces și nașterea copilului. Rezultatele au evidențiat o diferență semnificativă: în situațiile în care persoana a murit brusc, într-un accident sau în urma unui act de violență, intervalul median până la naștere a fost de doar 12 luni.
În contrast, în cazurile în care moartea fusese anticipată, intervalul median până la apariția noului copil a fost de 21 de luni. Această diferență de aproximativ 43% sugerează că, cu cât moartea unei persoane a fost mai neașteptată, cu atât timpul până la nașterea copilului care relatează acea viață este, în general, mai scurt. Cercetătorii au încercat să verifice dacă acest fenomen poate fi explicat prin statutul social al familiilor sau prin mediul cultural, însă tiparul a rămas constant.
Un aspect surprinzător relevat de studiu este faptul că legătura dintre modul de deces și intervalul de timp era chiar mai puternică în familiile ale căror religii nu acceptă conceptul de reîncarnare. Psihologul social Philip Cozzolino de la Universitatea din Virginia a explicat că rezultatele nu susțin ideea că acest tipar este determinat de credințele sociale. Saeedeh Sadeghi, autoarea principală a studiului, menționează că un număr atât de mare de cazuri face ca aceste observații să fie greu de explicat prin fantezie sau invenție.
De peste șase decenii, Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia investighează cazuri în care copii cu vârste între 2 și 5 ani oferă detalii despre nume, locuri sau membri ai unor familii necunoscute. Investigatorii au reușit, în multe situații, să identifice persoanele decedate ale căror date corespundeau relatărilor. Pentru validarea acestor informații, specialiștii au consultat părinți, rude și vecini, încercând să determine dacă detaliile puteau proveni din surse obișnuite de comunicare.
Aceste descoperiri amintesc de anumite tradiții din culturile hinduse, budiste sau ale comunităților indigene nord-americane, unde moartea prematură este asociată cu o revenire mai rapidă la viață. Totuși, autorii studiului subliniază că datele sunt doar observaționale și nu constituie o dovadă a existenței reîncarnării sau a unei vieți după moarte. Deși nu există un mecanism convențional explicat, cercetătorii consideră că rezultatele reprezintă un motiv important pentru continuarea investigațiilor științifice în acest domeniu.