Odată cu scăderea temperaturilor, apar întrebările privind severitatea sezonului de iarnă care urmează. Tradiția populară oferă o listă lungă de indicii, precum comportamentul rozătoarelor care își fac provizii, apariția păianjenilor în locuințe sau aspectul omizilor de tip „woolly bear”. Totuși, meteorologii și specialiștii în natură avertizează că aceste semne sunt legate mai de mult de folclor decât de realitatea științifică, prognozele sezoniere neconfirmând neapărat aceste observații tradiționale.
Unul dintre cele mai recunoscute semne este activitatea veverițelor, care încep să adune nuci și semințe pentru perioadele când hrana este insuficientă. Conform unui mit răspândit în Marea Britanie, veverițele care par mai grase sau care stochează cantități mari de hrană ar indica pregătirea pentru temperaturi extrem de scăzute. Această observație a comportamentului animalelor este utilizată de mult timp pentru a anticipa un sezon lung și friguros, deși nu există o legătură directă dovedită între aceste provizii și asprimea vremii.
Un alt indiciu invocat în folclor este aspectul omizii „woolly bear”, care prezintă benzi colorate pe corp. Conform vechilor credințe, lățimea benzii maronii ar putea oferi indicii despre cât de blând va fi sezonul: o bandă mai lată ar anunța o iarnă mai blândă, în timp ce o bandă mai îngustă ar fi asociată cu temperaturi mult mai scăzute. Deși publicațiile specializate recunosc aceste tradiții, ele subliniază că aceste fenomene fac parte din categoria folclorului meteo, fără o bază științifică solidă.
Prezența păianjenilor în interiorul caselor este un alt fenomen asociat cu venirea frigului. În această perioadă, masculii unor specii ajung la maturitate și pornesc în căutarea femelelor, devenind astfel mai vizibili în locuințe, iar pânzele mai mari pot aparține unor exemplare adulte. Deși prezența lor este interpretată ca un semn al unei ierni grele, acest comportament are explicații legate strict de ciclul de viață al insectelor și nu permite anticiparea temperaturilor din lunile următoare.
Chiar și migrația păsărilor spre sud este utilizată ca un indicator al schimbărilor de vreme. Păsările pot reacționa la factori precum schimbările de presiune atmosferică sau disponibilitatea hranei, însă plecarea lor timpurie nu înseamnă automat că sezonul rece va fi mai aspru. În Marea Britanie, iarna meteorologică este delimitată între 1 decembrie și sfârșitul lunii februarie, în timp ce iarna astronomică începe în jurul datei de 21 decembrie, odată cu solstițiul de iarnă, fiind determinată de poziția pământului față de soare.
Distincția dintre iarna meteorologică și cea astronomică este esențială pentru înțelegerea datelor climatice. Meteorologii utilizează lunile calendaristice întregi pentru a analiza și compara datele, în timp ce astronomia se bazează pe poziția planetară. În contextul schimbărilor climatice globale, observarea acestor semne naturale rămâne un interes cultural, dar prognozele meteorologice rămân singurul instrument de încredere pentru a anticipa ninsorile și temperaturile exacte.