Guvernul italian, sub conducerea premierului Giorgia Meloni, intenționează să implementeze, începând cu anul 2027, o nouă taxă de 26% asupra câștigurilor nerealizate. Această măsură fiscală vizează persoanele care dețin active de cel puțin 800.000 de euro și aleg să își schimbe rezidența din Italia. Propunerea a fost inclusă în proiectul de buget transmis parlamentului în cursul weekendului recent, generând deja discuții intense în mediul financiar.
Noua taxă propusă de autorități se va aplica profiturilor acumulate prin creșterea valorii activelor, chiar dacă aceste bunuri nu au fost vândute efectiv. Măsura este aplicată strict pe persoanele care au menținut rezidența fiscală în Italia pentru o perioadă de cel puțin șase dintre ultimii zece ani înainte de plecare. Guvernul Meloni justifică această decizie prin dorința de a acționa direct împotriva celor numiți „super-bogați” din țară.
Pentru a atenua impactul, proiectul prevede posibilitatea ca impozitul să fie rambursat în anumite condiții. Această restituire ar putea avea loc dacă activele financiare respective nu sunt lichidate timp de mai mulți ani după ce persoana respectivă și-a părăsit rezidența în Italia. Totuși, această clauză nu pare să fie suficientă pentru a calma îngrijorările exprimate de experții în domeniul fiscalității internaționale.
Consultanții financiari și avocații specializați în administrarea averilor au avertizat că această schimbare ar putea afecta grav atractivitatea Italiei pentru milionari, miliardari și profesioniști cu venituri foarte ridicate. Charlie Sosna, responsabil pentru administrarea averilor private și fiscalitate în cadrul firmei de avocatură Mishcon de Reya, a declarat că această schimbare este semnificativă și îi va face foarte nervoși pe mulți dintre clienții care locuiesc deja în Italia sau care s-au mutat acolo recent.
Implementarea unor astfel de taxe pe profiturile nerealizate reprezintă o provocare pentru stabilitatea rezidenței fiscale a persoanelor cu venituri mari. Dacă măsurile fiscale devin prea restrictive, riscul de exod al capitalului și al rezidenților cu active mari crește considerabil. Această situație pune în alertă profesioniștii din domeniul juridic, care avertizează că Italia ar putea pierde o categorie importantă de contribuabili care aduc resurse semnificative economiei naționale.
În contextul european, gestionarea rezidenței fiscale a persoanelor cu venituri mari este un subiect sensibil pentru stabilitatea bugetară a statelor membre. Deciziile de impozitare pot influența direct fluxurile de capital și mobilitatea persoanelor cu active substanțiale între țări. Guvernele europene caută adesea un echilibru între colectarea veniturilor de la persoanele cu venituri mari și menținerea unui mediu economic atractiv pentru investiții și rezidență.