O dezbatere aprinsă despre prețul unui sandviș cu pui a evidențiat diviziunea socială extremă din Liban, la șapte ani de la criza financiară. Restaurantul The Glow Paradise a lansat varianta „Chic Taouk”, un produs axat pe alimentația sănătoasă, care este vândut la aproximativ 13 dolari. Această sumă reprezintă aproape dublul prețului unei șaorme obișnuite în Beirut, fapt ce a generat indignare în rândul cetățenilor care se luptă cu lipsa produselor de bază.
În ciuda criticilor intense primite pe rețelele sociale, vânzările au fost surprinzător de mari pentru unitatea de restanță. Hrag Jeghalian, unul dintre șefii restaurantului, a declarat că au vândut peste 20.000 de unități de „Chic Taouk” în doar 11 zile. Acesta a interpretat reacțiile negative și disputele online ca fiind o formă de „marketing natural”, sugerând că interesul public a contribuit la succesul comercial al noului produs.
Economistul Sami Nader de la Universitatea Saint Joseph din Beirut avertizează că succesul acestui restaurant ascunde o realitate economică mult mai dură. Deși se văd clienți în localuri, Nader a subliniat că 22 de restaurante s-au închis luna trecută. Această situație reflectă dispariția clasei de mijloc, distrusă de prăbușirea sistemului financiar din 2019, de explozia din portul Beirut din 2020 și de conflictele recente.
Situația financiară a țării este agravată de o inflație care se preconizează a crește la 17,5%, conform datelor Băncii Mondiale. Această cifră este de peste patru ori mai mare decât rata globală a inflației semnalată de Fondul Monetar Internațional în iulie. În acest context, patru din cinci gospodării libaneze se confruntă cu dificultăți în a achiziționa produse de bază, iar puterea de cumpărare este constant erodată de costurile la energie și transport.
Costurile cu energia electrică reprezintă o povară imensă pentru cetățeni, în special prin intermediul generatorelor private. Tarifele pentru kilowatt-oră au crescut cu aproape 60% față de luna februarie a acestui an, conform Ministerului Energiei din Liban. Pentru mulți, plata energiei poate ajunge la câteva sute de dolari pe lună, o sumă extrem de mare în raport cu salariul minim stabilit la 400 de dolari.
Instabilitatea economică a creat o separare socială profundă între grupuri de oameni. Fouad Fakhreddine, un angajat de restaurant din Hamra, a descris această realitate ca fiind o existență în care există o clasă care trăiește și o clasă care așteaptă să moară din cauza condițiilor insuportabile. Această prăpastie socială este marcată de un contrast între consumul de lux și dificultatea de a acoperi nevoile primare de supraviețuire.