România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește costul alimentelor, având cele mai mici prețuri de pe piața comună. Conform unei analize Euronews bazată pe datele Numbeo din 2026, produsele alimentare din țara noastră sunt, în medie, cu 33,3% mai ieftine decât media europeană. Această situație este reflectată de un indice al prețurilor de 66,7 puncte, în comparație cu media UE, care este stabilită la 100 de puncte.
În ciuda acestor prețuri reduse, românii se confruntă cu un paradox economic major legat de puterea de cumpărare. Gospodăriile din România alocă aproximativ 23,1% din bugetul total pentru alimente și băuturi nealcoolice, conform datelor Eurostat. Această cifră este semnificativ mai mare decât ponderea medie de 13,6% raportată la nivelul Uniunii Europene, ceea ce indică faptul că veniturile mai mici fac ca hrana să reprezinte o povară financiară mult mai grea pentru familiile din România.
Diferențele de costuri între statele europene sunt marcante, în special când comparăm un coș de cumpărături format din 18 produse. În România, acest coș costă aproximativ 45,90 euro, în timp ce valoarea medie în Uniunea Europeană este de 69,84 euro. La polul opus, Elveția este cea mai scumpă țară, cu un indice de 189,2 puncte, ceea ce înseamnă că alimentele acolo sunt cu 89,2% mai scumpe decât media europeană, fiind urmată de Islanda, Norvegia, Luxemburg și Danemarca.
Factorii care determină aceste variații de preț includ costul forței de muncă, transportul, energia și taxele aplicate de fiecare stat. De exemplu, prețul unei pâini albe proaspete de 500 de grame poate varia de la 3,18 euro în Danemarca la doar 1,02 euro în Bulgaria. În România, consumatorii au resimțit o creștere masivă a prețurilor, alimentele și băuturile nealcoolice înregistrând o majorare de 53% între august 2021 și august 2026, o evoluție comparabilă cu cea din Bulgaria și Ungaria.
Analiza evidențiază că prețurile mici nu garantează un nivel de trai mai bun dacă veniturile rămân scăzute. În statele cu economii puternice, deși prețurile sunt ridicate, populația dispune de resurse financiare mai consistente pentru a acoperi cheltuielile esențiale. Astfel, evaluarea accesibilității alimentelor trebuie să țină cont nu doar de valorile nominale ale produselor, ci și de raportul dintre preț și puterea de cumpărare reală a fiecărui cetățean în cadrul sistemului economic local.
Pe lângă dificultățile financiare, România se confruntă și cu o problemă gravă de gestionare a resurselor alimentare. Conform Federației Băncilor pentru Alimente din România (FBAR), peste 27% din populație se află în risc de sărăcie și excluziune socială. În același timp, țara aruncă anual peste 3,4 milioane de tone de alimente, ceea ce înseamnă că echivalentul unui camion plin cu mâncare ajunge la gunoi în fiecare minut.