O treime din ambalajele de plastic introduse pe piața din România nu au o destinație raportată oficial, conform datelor recente. În acest context, cantitățile declarate ca fiind reciclate nu reflectă întotdeauna materialul care este transformat efectiv în materie primă secundară. În plus, aproximativ un sfert din plasticul colectat se pierde chiar în timpul procesului de sortare, ceea ce afectează performanța sistemului de gestionare a deșeurilor din țară.
Datele furnizate de Administrația Fondului pentru Mediu și analiza organizației Clean Recycle arată că în 2025 au fost introduse pe piață peste 2,5 milioane de tone de ambalaje. Din totalul de aproximativ 527.000 de tone de plastic, circa 211.000 de tone au fost raportate ca reciclate, iar 49.500 de tone au fost valorificate energetic. La aceste cifre se adaugă aproximativ 85.000 de tone reciclate prin Sistemul de Garanție-Returnare, însă o parte semnificativă rămâne fără o destinație clară.
Alexandra Țuțuianu, director de operațiuni al Asociației ECOTECA, explică faptul că România nu dispune de un sistem public de trasabilitate pentru urmărirea materialului de la colectare până la reciclator. Această lipsă de monitorizare face imposibilă stabilirea exactă a cantității de plastic transformat în materie primă. De asemenea, stațiile de sortare funcționează efectiv la doar 23% din capacitatea lor autorizată, ceea ce indică o problemă majoră de infrastructură și de colectare deficitară.
Structura ambalajelor de pe piață suferă o schimbare preocupantă, deoarece cantitatea de PET a scăzut cu 1,86%, în timp ce alte tipuri de plastic au crescut. PET-ul curat este ușor de reciclat în sticle noi, însă ambalajele multistrat sau cele murdare sunt mult mai dificil de procesat. Alexandra Țuțuianu subliniază că polimerul se degradează în urma reciclării, iar materialul rezultat este adesea un produs de calitate inferioară, limitând numărul de cicluri de refolosire.
Problema nu este doar tehnologică, ci ține de modul în care funcționează colectarea și responsabilitatea producătorilor. Atât timp cât firmele nu plătesc costul real al gestionării ambalajului, nu au motive să reducă volumul acestora. ECOTECA propune creșterea taxelor pentru ambalajele greu de reciclat și introducerea unui sistem de trasabilitate digitală. De asemenea, se recomandă creșterea costurilor pentru depozitarea deșeurilor la groapă pentru a încuraja valorificarea lor.
La nivel european, reglementările privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) vor introduce cerințe noi privind reducerea cantităților și încurajarea reutilizării, începând cu 12 august 2026. Această legislație vizează transformarea modului în care producătorii își proiectează ambalajele pentru a asigura o economie circulară. În prezent, România se confruntă cu o rată de reciclare a ambalajelor din plastic de doar 32%, conform datelor Eurostat din anul 2023.