Vinurile ieftine, care sunt comercializate în sticle de plastic de tip PET, oferă consumatorilor iluzia unei băuturi alcoolice accesibile, dar conțin adesea ingrediente care nu au nicio legătură cu strugurii. Deși etichetele de pe rafturile supermarketurilor promovează regiuni de origine și imagini fanteziste, realitatea din spatele produselor este una guvernată de procese chimice complexe. Conform legislației, un vin autentic trebuie să fie obținut exclusiv din boabe de struguri, conținând doar apă și zahăr natural, fără orice fel de adaos extern.
Jurnalista Bianca Bosker, care a studiat ca somelier timp de un an și jumătate pentru a accesa unitățile de producție, a descoperit în cartea sa „Cork Dork” cât de puțin înțelegem despre procesul de fabricație. Ea subliniază faptul că majoritatea vinurilor sunt departe de a fi naturale, deoarece producătorii nu sunt obligați să dezvăluie exact toate ingredientele folosite. Aceștia trebuie doar să menționeze concentrația alcoolică și prezența sulfiților sau a unor coloranți alimentari specifici, lăsând restul compoziției ascuns.
Tehnologia modernă permite utilizarea unei game largi de aditivi pentru a modifica textura, culoarea sau aciditatea băuturii, astfel încât aceasta să se potrivească gustului publicului. Bianca Bosker menționează că ideea de a modifica vinul prin știință nu este nouă, amintind că românii adăugau plumb pentru a conferi consistență, iar în Evul Mediu se folosea sulful pentru conservare. Începând cu anii 1970, cercetătorii de la Universitatea din California, Davis, au revoluționat vinificația prin metode noi de fermentare și utilizarea de drojdii special concepute.
Chiar și vinurile scumpe pot beneficia de intervenții, cum ar fi utilizarea concentratelor de suc pentru intensificarea culorii, numite „mega-roșu” sau „mega-purpuriu”. În cazul produselor ieftine, se folosesc adesea acid tartric pentru a compensa lipsa acidității sau zahăr pentru a echilibra strugurii din zonele reci. De asemenea, taninii pot fi adăugați pentru a obține un gust mai sec, iar polizaharidele sunt utilizate pentru a oferi băuturii o senzație mai densă în gură, făcând gustul să persiste mai mult.
Radu Morariu, directorul general al Patronatului Alcoolului Garant, a declarat în 2015 că până atunci, aproximativ 80% din vinurile de doi litri la PET nu aveau nicio legătură cu strugurii. Acestea erau compuse din alcool, apă, zahăr și arome, existând chiar și variante care conțin doar 20-30% vin pentru a putea trece de eventualele analize. Un aspect critic este că vinul este o substanță vie, iar starea sa într-un recipient de plastic poate duce la extragerea aromei din materialul ambalajului.
Reglementările privind etichetarea băuturilor alcoolice sunt esențiale pentru protecția consumatorului, însă procesul de producție poate varia enorm între metodele tradiționale și cele industriale. În timp ce vinul autentic se bazează pe fermentarea naturală a mustului, variantele de masă folosesc adesea alcool etilic și arome sintetice pentru a reduce costurile. Această diferență transformă radical profilul senzorial al produsului final, oferind o experiență diferită față de cea a unui vin produs exclusiv din fructe.