Documente ale fostei Securități, publicate recent de CNSAS, dezvăluie situația critică de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov în anul 1988. Aceste rapoarte, datate martie și iunie 1988, arată că problemele de producție și nemulțumirile muncitorilor persistau la doar câteva luni după revolta din 15 noiembrie 1987. Instituția confirmă faptul că revendicările brașovenilor privind salariile și condițiile de muncă nu au fost rezolvate nici după trecerea în anul următor.
Conform raportului Inspectoratului Județean Brașov al Securității din martie 1988, calitatea producției era extrem de scăzută. În anul 1987, aproximativ 9,5% din autovehiculele verificate la controlul final au fost respinse de inspectori. În total, 1.001 autocamioane au trebuit retrimise pe flux pentru a fi reparate, inclusiv 370 de unități destinate exportului. Pierderile financiare au fost uriașe, fiind vorba despre 110,3 milioane de lei pentru 10.411 tone de piese care au fost rebutate.
Cauzele acestor eșecuri tehnice au fost identificate în utilizarea unor utilaje uzate și în deficiențele tehnologice ale fabricii. De asemenea, reducerea arbitrară a normelor de timp a forțat muncitorii să grăbească procesul de producție, ceea ce a afectat direct calitatea finală. Această presiune a generat o spirală de erori, deoarece muncitorii erau obligați să recupereze în lunile următoare producția care fusese raportată fals ca fiind finalizată, ducând la o suprasolicitare continuă.
Uzina declara repetat realizarea planului lunar, deși realitatea era diferită. În luna aprilie 1988 s-au raportat suplimentar 200 de autovehicule, iar în luna mai s-au adăugat încă 233 de unități care nu fuseseră finalizate anterior. Documentele menționează și întârzieri la 200 de ansambluri CKD destinate exportului în China. Situația a dus la reclamații din partea beneficiarilor interni și externi, precum și la pierderea unor piețe de desfacere importante.
Investițiile industriale figurau în planurile economice, dar nu erau finalizate efectiv. La sfârșitul anului 1987, în uzină existau utilaje în valoare de peste 343 de milioane de lei care nu erau puse în funcțiune. Consumurile de energie depășeau nivelurile planificate, în timp ce producția rămânea sub așteptări. Nerealizarea planului a avut un impact direct asupra veniturilor angajaților, deoarece salariile acestora nu mai puteau fi plătite integral din cauza pierderilor.
Analiza CNSAS subliniază că autoritățile comuniste preferau să caute vinovați printre directori și muncitori, evitând să recunoască eșecul politicii economice a regimului. Deși Securitatea supraveghea constant activitatea și informase structurile de partid, dificultățile care au declanșat revolta de la Brașov au continuat să afecteze sistemul de producție auto din regiune.