Sistemul public de sănătate traversează o perioadă critică, iar pacienții sunt din ce în ce mai dependenți de clinicile private pentru efectuarea analizelor medicale și a investigațiilor imagistice. Această tendință apare pe fondul lipsei de dezvoltare a ambulatoriilor spitalelor de stat, care nu oferă soluții rapide sau complete. Din cauza acestor deficiențe, accesul la servicii medicale de bază a devenit o provocare majoră pentru cetățenii care nu își permit tratamente în străinătate.
Problema principală vizează accesul la ambulatoriu, sectorul unde se simte cel mai puternic lipsa de soluții medicale. Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru protecția Pacienților din România, explică faptul că aproximativ 96% dintre pacienți apelează la clinici private pentru analize de laborator. Situația este similară pentru serviciile de imagistică, deoarece listele de așteptare la stat sunt extrem de lungi, iar ambulatoriile spitalelor publice nu dispun de toate specialitățile necesare.
Criza afectează și pacienții care sunt deja internați în spitalele publice, deoarece aceștia au nevoie de investigații de laborator și imagistice pentru continuarea tratamentului. Sectorul privat începe însă să întâmpine dificultăți din cauza unui buget restrâns pentru anul viitor. Conform declarațiilor lui Vasile Barbu, plafoanele repartizate nu vor acoperi nici măcar 30–40% din nevoile de servicii medicale paraclinice, ceea ce pune presiune pe capacitatea clinicilor de a răspunde cererii.
În unitățile medicale, lipsa fondurilor pentru medicamente, materiale sanitare, alimente și energie împiedică efectuarea internărilor necesare. Managerii de spitale se tem de creșterea facturilor la gaze, termoficare și electricitate, în timp ce consiliile județene nu mai pot oferi fonduri suplimentare la sfârșitul anului. Vasile Barbu subliniază că banii de la nivel local au fost direcționați către alte proiecte, investiții sau către primării, lăsând spitalele de urgență fără resurse.
O prioritate necesară ar fi analiza atentă a programelor naționale de sănătate, care depind de fonduri din bugetul consolidat. Acestea trec prin Ministerul Sănătății înainte de a ajunge la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe lângă Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate. Vasile Barbu avertizează că problema este strict bugetară, deoarece Ministerul trebuie să își acopere propriile cheltuieli și pe cele ale instituțiilor din subordine înainte de a aloca fonduri pentru programele naționale.
Recent, Guvernul a adoptat o rectificare bugetară pentru a acoperi cheltuielile urgente, majorând bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate cu 3,22 miliarde de lei. De asemenea, la Ministerul Sănătății au fost prevăzute alocări suplimentare de 774 de milioane de lei, incluzând sume pentru salariile personalului din serviciile județene de ambulanță și pentru funcționarea unităților de primiri urgențe.