Administrația locală din România traversează o perioadă dificilă, fiind afectată de probleme financiare și de declinul demografic. Un studiu realizat de Funky Citizens relevă faptul că o primărie din trei nu a reușit, în anul 2025, să își acopere cheltuielile salariale folosind exclusiv veniturile proprii. Această situație reflectă o organizare administrativă care, stabilită în mare parte în anul 1968, nu mai corespunde realităților economice și demografice actuale din țară.
Din punct de vedere demografic, situația este alarmantă pentru majoritatea unităților analizate. Între anii 2016 și 2025, populația a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de unități administrativ-teritoriale monitorizate. În acest context, 613 localități nu mai respectă pragurile demografice prevăzute de lege pentru rangul pe care îl dețin, printre acestea fiind 120 de orașe, 52 de municipii și 441 de comune care au pierdut numărul de locuitori necesar.
Declinul populației nu este distribuit uniform pe teritoriul României, existând zone cu scăderi masive și altele cu creșteri. În județul Teleorman, de exemplu, 96 dintre cele 97 de localități au înregistrat pierderi de locuitori. În schimb, creșterea se concentrează în apropierea marilor orașe, deoarece aproximativ 77% dintre localitățile care au înregistrat creșteri demografice se află la o distanță de maximum 35 de kilometri de o reședință de județ.
Capacitatea financiară a primăriilor este un alt punct critic identificat în analiza Funky Citizens. Studiul indică faptul că 30,9% dintre unitățile administrativ-teritoriale nu au avut venituri proprii suficiente pentru a acoperi salariile în 2025. Doar 462 de primării, reprezentând mai puțin de 15% din total, au reușit să genereze venituri proprii care să acopere atât salariile angajaților, cât și cheltuielile necesare pentru bunurile și serviciile pentru funcționarea curentă.
Dezvoltarea economică rămâne puternic concentrată în zonele urbane, lăsând în urmă comunitățile periferice. Deși România a ajuns la 77% din PIB-ul european pe locuitor, diferențele regionale sunt enorme, regiunea București-Ilfov depășind media europeană cu 181%, în timp ce regiunea Nord-Est este la doar 47%. Practic, 91% dintre locurile de muncă pentru persoane cu calificare superioară sunt concentrate în cele 41 de zone urbane funcționale ale țării.
Această fragmentare este accentuată de existența a opt structuri teritoriale diferite pentru domenii precum finanțele, energia sau drumurile, ale căror delimitări nu coincid întotdeauna. Această organizare complexă și inegală contribuie la dificultatea primăriilor mici de a menține un aparat administrativ minim de funcționare, în condițiile în care costurile rămân ridicate indiferent de numărul de locuitori serviți.