Procesul de dezinstituționalizare, menit să ofere independență persoanelor cu dizabilități, a fost implementat în ultimii trei ani într-un ritm accelerat pentru a respecta obiectivele din PNRR. În loc să faciliteze o tranziție sigură, mutarea forțată a aproximativ 4.000 de adulți din centrele statului a dus la situări de marginalizare. Mulți beneficiari se confruntă acum cu lipsa resurselor financiare necesare pentru a acoperi costurile de viață de bază în comunitate.
Felicia, o femeie de 51 de ani din Odobești, Vrancea, reprezintă un caz emblematic de vulnerabilitate după ce a fost scoasă din locuința protejată sub subordinea DGASPC Vrancea. După o viață trăită în centre, ea trebuie acum să recicleze sticle pentru a-și putea plăti facturile și medicamentele de inimă. Singurele venituri de care dispune sunt indemnizația de handicap de 80 de lei și venitul minim de incluziune de 393 de lei pentru luna noiembrie.
Autoritățile au aplicat măsuri de ultim moment pentru a atinge indicatorii de performanță stabiliți prin ordine oficiale. De exemplu, în județul Vrancea, numărul persoanelor cu dizabilități din centre a scăzut de la 403 în ianuarie 2020 la 153 în iunie 2026. Ionica Ghețu, directoarea adjunctă a DGASPC Vrancea, a recunoscut că s-a urmărit respectarea cifrelor din anexa ordinului, chiar dacă acest lucru a implicat mutarea persoanelor înainte de termenul legal.
Deși legea prevede un program de pregătire pentru viață independentă cu cel puțin 12 luni înainte de mutare, cazurile analizate arată nereguli grave. Felicia a fost scoasă din sistem fără a fi pregătită, deși ghidul Ministerului Muncii subliniază că tranziția trebuie făcută cu cea mai mare atenție. Daniela Tontsch, președintele CNDR, a declarat că acest proces a devenit o simplă relocare fizică, încălcând drepturile la demnitate și existență.
Problemele financiare sunt accentuate de faptul că beneficiile de locuire și de tranziție nu sunt încă acordate efectiv. Deși Legea 178/2026 a devenit aplicabilă la sfârșitul lunii august 2026, ANPDPD a precizat că metodologia de evaluare a nevoilor urmează să fie supusă dezbaterii publice. În prezent, instituția susține că aceste plăți necesită alocări bugetare suplimentare, lăsând mulți beneficiari fără sprijinul financiar promis de stat.
Dezinstituționalizarea este un proces de transfer al persoanelor din instituții rezidențiale către locuințe de tip comunitate. Acest demers este reglementat la nivel european și național pentru a preveni izolarea socială. Totuși, succesul acestui model depinde de existența unor servicii de asistență personalizată și a unui suport financiar constant, elemente care lipsesc în implementarea actuală din România.