Unii dintre românii care l-au susținut pe Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2025 manifestă nemulțumire față de activitatea sa actuală de la Cotroceni. Aceștia își exprimă dezamăgirea prin comparații cu alternativa electorală Elena Lasconi, întrebându-se dacă aceasta ar fi fost o alegere mai potrivită. Fenomenul reflectă o prăbușire a așteptărilor dintre promisiunile de campanie și realitatea exercitării puterii, generând un sentiment de înșelare în rândul electoratului.
Sociologul Valentin Fulger, lector universitar doctor la Universitatea din Petroșani, explică faptul că cea mai mare dezamăgire este resimțită de cei care au votat din convingție. În cazul celor care aleg „răul cel mai mic” sau votează împotriva celor de la putere, apare o formă de acceptare a situației, deoarece aceștia nu se așteaptă la schimbări radicale. Distanța dintre promisiunile electorale și realitatea de după vot este factorul principal care declanșează acest proces de regret.
Transformarea atitudinii politicienilor după accesarea funcției este o problemă identificată de specialist. În timpul campaniei, candidații sunt accesibili și prezenți printre cetățeni, însă după câștigarea alegerilor, aceștia devin adesea inaccesibili și se retrag în sfera mediilor de televiziune. Această schimbare de comportament este însoțită de părăsirea angajamentelor asumate și de căutarea unor scuze sau a vinovăției altor actori pentru neîndeplinirea promisiunilor făcute în perioada electorală.
Reevaluarea alternativelor electorale, precum cazul Elenei Lasconi, apare ca un mecanism de gândire contrafactuală. Alegătorii compară realizările actuale cu ceea ce ar fi putut fi, favorizând subiectiv candidatul care a pierdut, fără a exista dovezi concrete că acesta ar fi gestionat mai bine țara. Acest proces de comparație între așteptări și performanțe reale alimentează un vot de sancțiune, care poate influența semnificativ viitoarele cicluri electorale și poate crește rata absenteismului.
Încrederea în instituțiile statului și în Parlament este extrem de scăzută, situându-se în jurul valorii de 24%. Această situație poate împinge electoratul către candidați antisistem sau radicali, deoarece dezamăgirea se extinde de la un individ la întreaga clasă politică. Deși unii alegători continuă să îl apere pe politicianul ales pentru că nu văd alternative convingătoare, mulți percep politica ca pe un sistem în care „casa câștigă mereu”, indiferent de jucătorul aflat la putere.
Contextul politic actual este marcat de o scădere constantă a încrederii de la un ciclu electoral la altul. Evoluțiile socio-economice recente au întărit posibilitatea ca votul de sancțiune să devină dominant în viitor. Această tendință este observată în diverse perioade ale istoriei politice, unde pierderea încrederii în partidele consacrate a favorizat ascensiunea unor noi tipuri de discurs, schimbând radical modul în care cetățenii interacționează cu procesul de vot și cu reprezentanții lor.